de Alina ROINIȚĂ
O vizită în Egipt nu putea fi completă fără o oprire la Muzeul Egiptean din Cairo. Un simbol renumit al țării, muzeul te poartă prin epocile faraonilor și te transportă într-o lume care pentru noi pare nimic mai mult decât o legendă. Spre deosebire de altele, legenda faraonilor devine vie când ai șansa să întâlnești mumiile și mormintele de pe Valea Regilor ori Piramidele din Giza. Înființat acum mai bine de 100 de ani, Muzeul Egiptean conține cea mai mare colecție de exponate din lume specifice culturii egiptene antice, cuprinzând Regatul Vechi, Regatul Mijlociu și Regatul Nou. Cu toate acestea, multe alte colecții mai mici au fost înstrăinate altor țări care au investit în cercetările arheologice din Egipt. Peste 120.000 de elemente se află în muzeu în zilele noastre, însă în scurt timp toate exponatele vor fi mutate în Noul Muzeu Egiptean, care se va deschide în apropierea Piramidelor din Giza. Încă din vizita lunii aprilie din 2018, Noul Muzeu își întâmpina turiștii cu statuia lui Ramses al II-lea, una dintre cele mai puternice figuri egipteane din toate timpurile.
Intrarea în muzeul vechi este bine păzită de un sfinx, similar cu cel de la Piramide, însă mult mai mic în dimensiuni. Un val legendar mă izbește de cum pășesc în interiorul acestui spațiu mitic, în care faraonii stau în fața mea încă de la ușă. La parterul muzeului, pe lângă numeroasele statui, statuete și sarcofage, se găsesc multe colecții de monede, de papirusuri și de diverse scrieri imprimate în piatră, dar și de materiale naturale care erau folosite în scopuri de înfrumusețare în acele vremuri. Pe papirus sunt desenate momente din viețile faraonilor și ale zeilor, dar și diverse ritualuri și obiecte care ajutau la desfășurarea acestora. De asemenea, colecțiile de ceramică și de bijuterii sunt o imagine vie a vieții sociale de acum câteva mii de ani. Impresionante sunt, totuși, cele două statui ale regelui Amenhotep al III-lea și soției sale, Tiye, de dimensiuni imense, care se află în capătul sălii și care lasă impresia că veghează asupra tuturor celorlalte.
Una dintre cele mai frumoase sculpturi din muzeu este cea a cuplului Rahotep și Nofret, care este concepută distinct în special prin suprafața pictată în alb pentru Nofret. Statuetele sunt considerate un model de artă perfectă. Rahotep a fost un înalt Preot al Heliopolisului, general și fiul al regelui, iar Nofret a fost o cunoștință a regelui, numele ei traducându-se prin Cea Frumoasă. O altă statuetă care atrage atenția este cea a lui Khufu sau Kheops, cel care este cunoscut pentru coordonarea construirii celei mai mari piramide din Giza.
De la primele generații de faraoni până la ultimele, de o parte și de alta a muzeului, se regăsesc statuile celor mai impunători dintre ei. De remarcat este statuia reginei Hatshepsut, singura femeie care a devenit faraon în Egiptul Antic, a cărei istorie poate fi descoperită pe îndelete în Templul Mortuar din Deir el-Bahari. Printre ele se află sarcofage inscripționate și pictate atât în exterior, cât și în interior cu evenimente din viața faraonului căruia îi era destinat. Cel mai vechi sarcofag descoperit există de peste 4000 de ani și este din dinastia a IV-a. Descoperirile cele mai multe s-au făcut atât în apropiere de Cairo, unde sunt Piramidele din Giza, cât și pe Valea Regilor, în Luxor, și în templele din Karnak. Desenele de pe sarcoafage cuprind nu doar diverse momente din viața defunctului, cum ar fi încoronarea, dar și numeroase obiecte care aveau să îi ajute în trecerea spre lumea de dincolo.
La etaj, muzeul învăluie călătorul în misterul miturilor despre faraoni. Masca lui Tutankhamon, unul dintre cei mai cunoscuți faraoni care a murit la vârsta de 19 ani, se află într-o sală specială și reprezintă o emblemă nu doar a muzeului, ci și a lumii contemporane, cântărind 11 kilograme de aur. Dat fiind că există mituri despre unii oameni care au murit în timp ce încercau să profaneze mormântul său din Valea Regilor pentru tezaurul acestuia, Tutankhamon și-a păstrat legenda vie în timp. În acest sens, Lordul Carnarvon, cel care a condus din punct de vedere financiar cercetarea în Valea Regilor și cu ajutorul căruia a fost identificat mormântul lui Tutankhamon în 1922, a murit la scurt timp din cauza unei infecții, unii susținând că moartea a fost cauzată, de fapt, de blestemul faraonului. În aceeași sală sunt expuse mai multe bijuterii din aur de o valoare inestimabilă. Pe lângă colecția lui Tutankhamon, unde fotografierea este interzisă, mai există Sala Mumiilor Regale, care cuprinde nouă mumii ale unor regi din mai multe dinastii, printre care se numără mumiile lui Ramses al ll-lea și Seti I. În toate celelalte săli dăinuie misterele, iar dimensiunile imense ale sarcofagelor par din legende și atât. De asemenea, trebuie menționat că în muzeu se întâlnesc și alte mumii ale unor egipteni care nu au fost parte a familiei regale, iar diferența de mumificare este vizibilă, astfel încât mumiile oamenilor obișnuiți abia dacă aveau o spoială de aur, de cele mai multe ori apărând simple, fără sarcofage imense și fără măști impresionante.
Este cunoscut faptul că egiptenii erau mumificați după moarte pentru că sufletul avea să se întoarcă la trup, iar cel din urmă trebuia să fie păstrat proaspăt. Organele erau scoase și sigilate separat, fiind păstrate lângă trup, singurul organ care era păstrat în corp fiind inima. Paznicul organelor era șacalul, animal care apare și în multe desene pe sarcofagele faraonilor. Printre animalele care au fost mumificate încă din anul 3000 î. Hr. se numără păsările, pisicile, babuinii, șacalii, crocodilii etc., iar rolul principal al acestora era de a fi oferite zeilor. În privința animalelor mumificate există mai multe teorii și speculații, printre care: animalul îmbălsămat era hrană pentru faraonul defunct, animalul de companie trebuia să însoțească faraonul în lumea cealaltă etc.
Într-un final, ieșirea din Muzeul Egiptean nu te scoate în zona aglomerată a orașului Cairo, ci te duce tot prin galeriile Regatului Nou, unde, deși nu mai există faraoni, sarcofage, încăperi funerare ori sfincși, multă vreme rămâi cu impresia că întreg tărâmul egiptean încă se află într-o dominație a măștilor de aur. O cultură atât de impresionantă ca aceea a Egiptului Antic nu poate decât să-mi deschidă alte perspective spre civilizațiile de mult timp apuse și totuși atât de vii.
sursă foto: Alina Roiniță