Benda, Julien, 2017, Trădarea cărturarilor, traducere de Gabriela Creția, București, Humanitas

Trădarea cărturarilor reprezintă o sinteză a pasiunilor politice, a formării universaliilor și a raporturilor dintre indivizii implicați în acest proces de tranziție spre pasiunile politice. Cartea este o reeditare a versiunii din 1993 apărute la editura Humanitas și face parte din colecția 12 cărți despre lumea în care trăim. Lucrarea este structurată în patru părți, precedate de un Cuvânt înainte al autorului la prima ediție a cărții, în care Julien Benda explică diferența dintre spiritual și temporal, și urmate de note.

În prima parte, autorul prezintă trecerea cronologică de la individ la grup compact politic, astfel încât, dacă acum un veac individul era un adept al urii politice, mai târziu, odată cu progresul societății în genere, s-au format mase de indivizi care își exprimă sentimentele de ură în comun. Această dorință arzătoare de ură s-a extins și la alte domenii, afirmă autorul, precum în domeniul gândirii, al uniunilor ori al ligilor (p. 12). Individul, pentru a-și diviniza propria pasiune, aderă la diverse grupuri care-i împărtășesc opiniile. Din aceste grupuri se vor forma credințe puternice care se conservă și vor dăinui peste ani. În acest sens, autorul oferă exemple din societatea modernă, susținând că „dacă se deschide un ziar care este la îndemâna oricui, se va constata că urile politice nu șomează nici măcar o zi” (p. 13). Mai mult decât atât, ele se extind în și între familii, între prieteni, între cei care vor să obțină anumite poziții în societate etc.

Cu un puternic spirit critic, Julien Benda ia în considerare și părerea populației ca să constate cum s-a dezvoltat societatea modernă din acest punct de vedere și observă că individul din popor nu a avut aspirații profunde, cele mai multe limitându-se la nevoile de bază până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca mai apoi să apară nevoia de afirmare. Tot în această primă parte, autorul prezintă mișcări care au condus spre perfecționarea actuală a pasiunilor politice, precum naționalismul evreiesc și burghezimea, constatări despre patriotism și exemple din diverse societăți, precum cea franceză ori germană, dar și modul de construire a unor sisteme care se autoconsideră un factor favorabil individului nu doar din punct de vedere politic, ci și moral ori intelectual.

În cea de-a doua parte a cărții, sunt prezentate natura șisemnificațiile pasiunilor politice. Autorul echivalează pasiunile politice cu doi factori principali, primul vizând dorința unei mase de indivizi de a obține un bun, fie material, fie putere politică, iar al doilea are în vedere tendința individului de a se simți diferit de ceilalți (p. 30). Pe scurt, autorul explică și oferă exemple pentru evoluția acestor doi factori pe care îi situează în relație cu existența reală, pe de o parte, și cu interesul și orgoliul, pe de altă parte.

În partea a treia a cărții, autorul aduce în prim-plan cărturarii, indivizii care, la începuturi, se opuneau total obținerii bunurilor de orice fel și care se împlineau prin cultivarea științei, a artei ori a altor rezultate spirituale (p. 36). În această categorie se încadrau, de pildă, Da Vinci, Malebanche, Goethe, Erasmus ori Kant. Ei și mulți alții au cinstit binele, deși parte din omenire a înfăptuit răul (p. 37). Însă de la sfârșitul secolului al XIX-lea cărturarii au început să deprindă și să slujească pasiunilor politice și bunurilor materiale. Astfel, cărturarii și-au trădat scopul, transformându-se în cărturari moderni care propun dreptatea și adevărul ca fiind norme ale experienței umane și ale circumstanțelor.

Cu minuțiozitate, autorul trece prin comparații între cele mai diverse între societăți apuse și actuale, între individualități trecute și moderne tocmai pentru a scoate în evidență contrastul dintre cărturarii moralității și cei ai pasiunilor politice. Răsturnarea modului în care funcționa societatea a afectat, în mare parte, moralitatea, iar aceasta s-a întâmplat prin acceptarea pasiunilor politice de către cărturari și prin promovarea unor doctrine prin care se acceptă jocul politicilor. Cel din urmă lucru se realizează prin propunerea unei scări de valori unice. Un exemplu care se încadrează în această valorizare propusă este îndemnarea popoarelor să perceapă diferențele față de alte popoare și nicidecum asemănările (p. 65). Autorul condamnă „lauda particularităților naționale, mai ales atunci când vine din partea cărturarilor prin excelență, adică a membrilor clerului” (p. 67).

Un alt exemplu este susținut de Julien Benda prin asocierea cărturarilor moderni cu predilecția pentru lucrurile practice sau utile cum sunt numite de ei și dezaprobarea dragostei pentru spiritual. Acest fapt s-a realizat prin puterea pe care statul a căpătat-o și, totodată, prin indiferența sa pentru dreptate, autorul aducându-i în vedere pe Mussolini și Maurras, doi dintre cei care au lăsat ca moștenire venerarea statului puternic. Cauzele transformărilor cărturarilor, exemplele și cercetarea susținută de autor, precum și comparațiile puternice sunt numeroase în această parte a cărții, care merită măcar recitită, dacă nu și analizată îndeaproape.

În ultima parte a cărții, autorul prezintă o privire de ansamblu asupra societății moderne, evidențiind și anumite întâmplări care urmau să aibă loc. În viziunea lui Julien Benda, „omenirea se lasă pradă realismului în unanimitate, fără nicio rezervă, cu un adevărat cult pentru această pasiune, lucru nemaiîntâlnit până acum în istorie” (p. 136). De pildă, autorul susține că și binefacerile sunt moravuri ale societății în zilele noastre și că nu mai există o meditație asupra sensului lor; tot așa, el prevede că în urma unui război nu s-ar mai trata răniții adversarilor și că, în final, omenirea va stăpâni în totalitate materia înconjurătoare și conștiința.

În cele din urmă, Trădarea cărturarilor denotă o transformare a societății prin intermediul individului-cărturar, prin lepădarea de valori și întrebuințarea jocului pasiunilor politice, prin adoptarea urii și a orgoliului și prin îndemnarea spre oricare dintre acestea sau, mai rău, spre altele și mai ostile.

 

de Alina Roiniță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.