Limba cea ne-română

Limba ne-română reprezintă o altă formă a limbii române care, în ultima vreme, este vorbită de o majoritate parlamentară și guvernamentală. Această trecere de la română la ne-română are loc tocmai prin răsturnarea valorilor morale ale societății, astfel încât cele mai înalte funcții din societate ajung să fie ocupate de către personaje care resping sub orice chip norma unei limbi literare, îngrijite. Exemplele sunt numeroase, însă trecând în revistă câțiva dintre cei 12 miniștri ai Educației din ultimii ani, se pot observa abateri grave de la normele de bază ale sintaxei și semanticii.

Acordul subiectului cu predicatul constituie una dintre cele mai frecvente erori comise de unii dintre miniștrii Educației din ultimii ani. Printre exemple se pot număra: „nu a existat subiecte pe pagina de internet” (www.ziare.com, ministrul Educației 2012-2014), „clasa pregătitoare, repet, ca şi celelalte ordine, rămîn în vigoare” (www.mediafax.ro, ministrul Educației mai-iunie 2012), „le sunt interzise accesul la o astfel de finanţare”, „avem resursă umană foarte bine pregătită care au aplicat și au avut proiecte de cercetare” (www.digi24.ro, ministrul Educației 2018);

Problema acuzativului mereu a constituit o bătaie de cap pentru guvernanți, astfel încât între pe care și care s-a dat o luptă câștigată, de cele mai multe ori, de cel din urmă: „sînt profesor de matematică şi vreau să rezolv problemele care le am” (www.mediafax.ro, ministrul Educației 2012), „lucru care încercăm să-l rezolvăm până vineri” (www.curentul.info, ministrul Educației 2017);

O altă greșeală având un caracter aproape banal este articularea substantivului atunci când nu trebuie a fi articulat: „ca profesor și ca părinte știu foarte bine cum a funcționat sistemul de învățământ cât timp dl. Funeriu a ocupat postul de ministrul” (adevărul.ro, ministrul Educației 2012-2014);

De asemenea, apar și unele greșeli în scrierea unor substantive comune din limba română, astfel încât un fost ministru al Educației a precizat în CV că a făcut lecții (duble) de înnot (www.b1.ro, ministrul Educației 2012);

Desigur, nu poate fi trecută cu vederea utilizarea frecventă a lui decât în structuri afirmative: „a existat decât un mesaj care nu a fost postat la 8:34” (www.b1.ro, ministrul Educației 2012-2014);

Adjectivul pronominal demonstrativ de diferențiere încă mai constituie o dilemă pentru înalții vorbitori de ne-română: „pentru moldoveni și pentru celălanți cetățeni” (www.digi24.ro, ministrul Educației 2018). Aceștia, ceilalți cetățeni, oare o să meargă pe lumea „celălantă”?

Școlile din capitală sunt unele dintre cele mai frumoase din țară, iar un domn este de acord cu această afirmație, doar că … „intervenția mea se oprește aici, nu înainte de a vă spune spune dumneavoastră, copiilor și părinților, că aveți una dintre cea mai frumoasă școală din București” (www.digi24.ro, ministrul Educației 2012-2014);

Un caz cel puțin uluitor este acordul adjectivului, fie el de orice fel, în gen cu substantivul, aspect pierdut nu doar din vedere, ci și din discursul marilor diplomați: „această ținut binecuvântat de Dumnezeu”, „vechiul consiliu local a aprobat această transfer” (www.republica.ro, ministrul Educației 2018);

În cele din urmă, ne oprim cu cercetarea fiindcă aceasta este lungă și dureroasă, dat fiind că dăunează, cel puțin, stării sufletești, însă nu înainte de a ne exprima punctul de vedere cu privire la cum este folosit de înaltele funcții: „mă bazez în acest demers pe colegi, părinţi, copii, care vor înţelege situaţia în care sîntem din punct de vedere a termenelor” (www.curentul.info, ministrul Educației 2017). Acestea fiind spuse, poate că un om nu trebuie să încerce decât ce poate face; altfel, e păcat. După cum ar spune Nae Cațavencu, limba română „e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”.

de Alina Roiniță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.