Lorenz, Konrad, 2017, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, traducere de Vasile V. Poenar, București, Humanitas

Colecția „12 cărți despre lumea în care trăim” propune reeditări ale unor volume care aduc în prim-plan problemele și provocările societății contemporane. În volumul de față, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Konrad Lorenz, laureat al premiului Nobel pentru medicină și fiziologie în 1979, pune în discuție principalele amenințări ale lumii contemporane, bazându-se, mai ales, pe formarea sa din domeniul științelor naturii. Volumul este precedat de „Un optimist cuvânt înainte”. Cuvântul înainte realizat pentru cea de-a treia reeditare a cărții reprezintă o certificare a autorului că „nu predică în pustie”, oferind și unele nuanțări ale ideilor pe care le susținuse de-a lungul cărții. Acestui capitol îi urmează prezentarea celor opt păcate capitale.Volumul se încheie cu un capitol rezumativ și sintetic care oferă o perspectivă de ansamblu asupra transformărilor și capcanelor civilizației contemporane.

Suprapopularea este vinovată și de incapacitatea noastră de a mai percepe chipul aproapelui nostru deoarece atenția și dragostea ne sunt diluate de mulțimea care ne înconjoară. Nu suntem construiți în așa fel încât să îi iubim pe toți oamenii, „oricât ar fi de etică dorința de a o face”. Această suprapopulare conduce și către comportamente agresive. De asemenea, în mod firesc apare necesitatea fiecărui om de a nu se implica emoțional în contactul cu mulțimea.

Pustiirea spațiului vital natural, termen preluat din etologie (știința comportamentului uman) care desemnează faptul că omul, fără să ia în seamă că natura este epuizabilă și că resursele se sfârșesc, își modifică până la dezorganizare și distruge spațiul natural. Omenirea civilizată se amenință singură cu „ruina ecologică”( p. 27). Un lucru interesant este că „e mai greu de observat alterarea sufletească pricinuită de acest proces barbar” (p. 27). Organizarea defectuoasă a spațiului urban contemporan se apropie de organizarea sistemului celular al organismului uman. Moda și considerentul comercial egalizează totul, ducând la egalizarea și, în definitiv, la pustiirea spațiului uman vital. Aceste condiții au dus la atrofierea „simțurilor estetice și etice”, orbirea sufletească făcând front comun cu ceea ce este reprobabil din punct de vedere etic (p. 29).

Întrecerea omenirii cu sine însăși sau concurența reprezintă al treilea păcat al omenirii civilizate și singurul care poate fi observat doar în comportamentul omului. În condițiile actuale, apare eroarea utilitarismului. Timpul și banii sunt cele două valori ale lumii actuale care conduc spre lăcomie și grabă. Agitația și frica îi îndepărtează omului contemporan capacitatea de a reflecta la sine însuși, preferând zgomotul unui moment de autoreflecție. Această tentație este susținută și de fascinația luxului, specific umană.

Moartea termică a simțurilor conduce către dispariția afectelor și a sentimentelor puternice. Omul se retrage în artificial și în inert, ceea ce îi provoacă o senzație de moleșeală și de plictis. Omul contemporan acceptă din ce în ce mai puțin ceea ce îi provoacă neplăcere, chiar dacă aceasta i-ar putea oferi o anumită recompensă. Printre mecanismele de înlăturare a neplăcerii se numără și dezvoltarea tehnologică a lumii care a dus la sporirea confortului în lumea contemporană. Oamenii nu mai investesc muncă grea în ceea ce nu le poate oferi rezultate imediate (p. 44). Delăsarea omului contemporan este sursa acestei morți a simțurilor. Omul încearcă să înlocuiască totul cu ceva nou. Neofilia reprezintă dorința de a avea cât mai multe lucruri noi. Konrad Lorenz consideră că moartea termică a simțurilor poate fi vindecată prin metode terapeutice, insuficiente însă, insistând asupra faptului că „rolul educației este ca toate aceste obstacole să le fie cunoscute oamenilor” (p. 49).

Decăderea genetică se constituie ca un liant al dreptului natural. Unele comportamente pot fi explicate pe cale genetică, iar „omul e pe deplin om doar atunci când se joacă” (p.62). Conceptul de imaturitate este analizat din perspectivă medicală, vorbindu-se de imaturitatea unei tumori maligne, și din perspectiva trăsăturilor unor comportamente care pot avea o justificare genetică.

Sfărâmarea credințelor se bazează pe negarea valorilor tradiționale, fără ca acestea să fie înlocuite cu alte valori noi. Această tendință a început în avangardă, continuând în postmodernism și în era globalizării, conducând spre o nivelare a valorilor și conștințelor. Creșterea receptivității la îndoctrinare abordează subtilul sistem de manipulare din zilele noastre. Cursa înarmării nucleare amenință omenirea într-un mod diferit de primele șapte păcate capitale, dar o poate afecta până la distrugere.

Așadar, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate își dovedește actualitatea. Dacă atunci când a fost scrisă, cartea ar fi putut să pară îndrăzneață și îndepărtată de sfera realității, astăzi pare o panoramă a lumii contemporane. Indiferent de punctul de vedere pe care alegem să îl adoptăm, criza lumii actuale și problemele ei de ansamblu își găsesc sinteză și ecou în paginile concise scrise de Konrad Lorenz.

 

de Alina Partenie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.