Mark Twain. O scurtă poveste despre omul din spatele pseudonimului

Care este primul gând când auziți Tom Sawyer sau Huckleberry Finn? Cred că ne gândim cu toții la acele momente când citeam pe ascuns după ora de culcare sau pe sub bancă în timpul orelor.

Samuel Langhorne Clemens, mult mai cunoscut ca Mark Twain, a creat un univers ficțional în care ne-am pierdut cu drag când eram mici, iar astăzi ne face plăcere să mai răsfoim din când în când paginile cărților lui, măcar de dragul copilăriei. Acest articol reprezintă un sumar al vieții lui Clemens, văzute din perspectiva documentelor inedite din fondul Mark Twain.

Cu un an înainte să moară, Clemens a decis să lase întreaga arhivă biografului său, Albert Bigelow Paine, care din 1910 a devenit custodele oficial al documentelor Mark Twain. Timp de 30 de ani, Paine a încercat să popularizeze cât mai mult din documente inedite, manuscrise, scrisori, dar în special literatură și eseuri: Jubileul reginei Victoria (1910), Străinul Misterios (1916), Dragostea mea platonică (1912), Statele unite ale linșajului (1923) și Agenda lui Mark Twain (1935). După 1937, arhiva Mark Twain a fost preluată de Harvard, sub patronajul lui Bernard DeVoto, apoi a ajuns în San Marino, California, la Biblioteca Huntington, în grija lui Dixon Wecter. În 1949, și-a găsit un loc stabil la Biblioteca Bancroft din cadrul Universității din California, Berkeley. Accesul cercetătorilor la documente a început să fie reglementat abia din 1962, iar din 1972, arhiva a fost integrată complet în circuitul bibliotecar al Bancroft.

Cine era cu adevărat Samuel Langhorne Clemens dincolo de talentul său literar? În primul rând, un jurnalist devotat și foarte acid. Articolele lui pline de ironie aveau menirea să provoace cititorul să iasă din comoditatea cotidiană, forțându-l să înțeleagă problema sclavagismului, a abuzului asupra muncitorilor chinezi, inechitatea justiției și, mai ales, problemele sociale ale americanilor de rând. Era un militant prin natura firii sale, tocmai de aceea, când a împlinit 25 de ani, a luat decizia să lupte împotriva sudiștilor pentru abolirea sclaviei.

Nimeni nu poate nega valoarea literară și jurnalistică a carierei lui Clemens, dar când vine vorba de viața personală, lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Din scrisorile trimise către familie, editori și creditori reiese că majoritatea afacerilor gestionate de el erau invariabil sortite eșecului. De multe ori a fost nevoit să se mute între New York și San Francisco, iar apoi Washington, pentru a reuși să strângă banii necesari ca să plătească ieșirea din faliment. Între 1868 și 1900, Clemens a fost lector în Spania, Portugalia, Italia, Marea Britanie și Germania.

Umorul și spiritul întreprinzător ale lui Clemens l-au făcut întotdeauna să privească partea comică a vieții, fapt care l-a și făcut celebru pentru vorbele de duh absolut savuroase. În ciuda faptului că era mai tot timpul lipsit de bani, avea norocul să fie trimis să negocieze contracte în Orientul Mijlociu, așa cum reiese din scrisoarea din 11 Septembrie 1867:

 

Consulatul S.U.A,
Beirut, Siria, Sept.11.

Dragilor,

Suntem aici, opt mai exact, tocmai am negociat cu un dragoman să ne ducă spre Balbec, apoi către Damasc, Nazaret, apoi către Marea Galileei și apoi către sud spre toate orașele din Scriptură, la Ierusalim – apoi către Marea Moartă, Peștera lui Mahpela și către Jaffa, de unde vom lua vaporul. Vom merge călare timp de trei săptămâni – avem cai, provizii, corturi, arme, un dragoman și încă doi slujitori și plătim 5 dolari pe zi.

Cu multă dragoste,
Al vostru, Sam.

 

În drumurile sale europene, Clemens l-a cunoscut pe Dimitrie D. Pătrășcanu, tatăl lui Lucrețiu Pătrășcanu. Legătura dintre cei doi a fost sudată de simpatiile comune față de socialism și nevoia de a proteja și dezvolta drepturile proletariatului. Pătrășcanu coresponda frecvent cu Clemens, trimițându-i scrisori în care îi descria situația politică din România, problemele sociale și nevoia de schimbare a societății. În răspunsul lui Clemens la scrisoare lui Pătrășcanu din 15 februarie 1900, putem vedea de ce a existat între cei doi această apropiere intelectuală:

Se spune despre mine că sunt un revoluționar în simpatiile mele, prin naștere, prin educație și din principiu. Sunt mereu de partea revoluționarilor, pentru că o revoluție apare numai atunci când sunt condiții opresive și insuportabile împotriva cărora trebuie să te revolți.  

Se spune că pentru a cunoaște cu adevărat un om trebuie să îi vezi mai întâi biblioteca. Eu prefer să pun accentul altfel: pentru a cunoaște un scriitor, citește-i cărțile, dar pentru a-l înțelege, încearcă să îl pui în contextul timpului său. Subiectiv fiind, experiența arhivelor Mark Twain mi-a arătat cât de puțin din educația pe care o primim relevă realitatea întregului personaj, mentalitatea și acțiunile sale. Efortul de a descoperi vine din nevoia de a contesta ceea ce știi, așadar, vă îndemn cu dragă inimă să vedeți arhivele Mark Twain pe care le puteți consulta și online (http://www.marktwainproject.org/).

 

de Alexandru Cristian Groza

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.