Critica culturală la un click distanță

Există critică în mediul online? Întrebarea care se pune este, de fapt, superfluă dacă ne raportăm la modul în care noile tehnologii, în general, și mediul virtual, în special, au influențat modul de comunicare. Disputele referitoare la caracterul conversației din mediul online sunt deja cunoscute. Este o conversatie scrisă, plină, însă, de elemente de oralitate. Vom discuta despre critica din mediul online, cu precădere despre critica culturală din mediul online. La întrebarea din titlu răspundem cu ușurință: da, există critică în mediul online. Să ne gândim numai la recenziile hotelurilor după care ne-am ghidat cu toții la un moment dat. Și nu numai atât: găsim, în mediul online, recenzii despre restaurante, destinații turistice, autoturisme, firme și nu le contestăm nota evaluativă. De puține ori, le punem la îndoială caracterul profesionist sau ne întrebăm cine le-a scris. De exemplu, formulări de tipul „are recomandări bune” sau „am citit pe net recenzii negative” funcționează ca un argument al calității unui produs. Dacă, în ceea ce privește aceste bunuri, validitatea unei opinii critice este susținută cu date mai precise, în ceea ce privește critica culturală din mediul online, întrebările nu sunt atât de simple. În fond, cine este cel care critică în termeni valoros/nevaloros o apariție editorială sau cinematografică? Nu este lectura, să zicem, un proces individual, care duce la interpretare, dar nu creează, în sine, o autoritate critică?

În mod tradițional, criticul literar constituie o autoritate: evaluarea argumentată pe care o realizează el reprezintă un punct de reper care poate fi combătut doar de un alt critic. Este, carevasăzică, o dezbatere (cvasi)închisă, dedicată unor specialiști, unor elite care ajung, la un moment dat, să devină voci care strigă în deșert deoarece cititorul care nu se simte ideal (dacă avem în vedere teoriile receptării susținute de Eco sau Iser) simte mai mare încredere/empatie într-un confrate. Critica literară specializată se poate gāsi în câteva publicații culturale (devenite, din păcate, publicații de nișă), transferate și ele în mediul online, fără să țină cont că este un alt mediu de comunicare, având propriile sale reguli. Cum școala a promovat câțiva critici literari, nu puține sunt situațiile în care cititorul, abia ieșit de pe băncile școlii, simte nevoia îndepărtării de orice autoritate. Atunci se refugiază pe forumurile special dedicate unde are impresia că vocea îi va fi ascultată.

O recenzie online nu mai are nici dimensiunile, nici structura unei recenzii obișnuite. Ceea ce se păstrează este componenta evaluativă care devine partea cea mai importantă, susținută de reacțiile afective de tipul „este bun/valoros pentru că mi-a plăcut”. Există și în mediul online, firește, diferite tipuri de recenzii. Există platforme culturale, bloguri, forumuri de discuție, modalități alternative de exprimare a unui punct de vedere. Dacă platformele culturale sunt moderate, iar blogurile reprezintă spațiul exprimării unei anumite voci, având un anumit stil, forumul de discuție rămâne spațiul care aduce în vedere cele mai libere și mai diferite evaluări. De obicei, comentarii de tipul „Am citit cartea pentru că mi-a plăcut fața autorului de pe copertă”, chiar dacă stârnesc râsul, sunt noi forme de critică. Într-o lucrare recentă, din 2014, de analiza discursului, „The discourse of online consumer reviews”, Camilla Vasquez consideră critica online un gen discursiv având trăsături care îl diferențiază de formele criticii tradiționale.

Despre formele criticii față în față cu impactul noilor forme de comunicare s-a discutat în diferite dezbateri culturale. Această discuție nu este pusă doar în spațiul românesc unde, de exemplu, Bianca Burța-Cernat discută, în revista Observator Cultural, despre „Impasul actual al criticii de întâmpinare”, referindu-se și la critica online. În spațiul francez, un număr al revistei RESET din 2016 este dedicat criticii culturale, astăzi, avându-se în vedere și critica online. Concluzia este nuanțată: atât în ceea ce privește critica profesionistă, cât și noile forme ale criticii trebuie avute în vedere prudența și raportul calitate/cantitate; de asemenea, existența unei noi forme de critică în mediul online nu poate fi negată. De acum înainte, orice încercare de a stabili trăsăturile criticii culturale trebuie să o includă, aproape obligatoriu, și pe aceasta din urmă. O întrebare care se mai pune, în acest context, este modul în care se poate stabili canonul cultural. Dacă oricine poate evalua orice produs asumându-și un anumit grad de autoritate, cum mai putem stabili o ordine a valorilor? Este posibil, oare, un canon stabilit după numărul de aprecieri de pe rețelele de socializare sau după numărul de comentarii de pe forumuri? Deocamdată, răspunsul este negativ, dar nu puțini sunt aceia care afirmă că, astfel, critica profesionistă se va stinge treptat. Totuși, noile forme de critică promovate în mediul online sunt considerate forme de „critică creativă”.

Dincolo de toate dezbaterile pe care le poate stârni, mediul online creează noi forme de discurs, având trăsături proprii. Unul dintre avantajele principale este accesibilitatea, posibilitatea ca produsul evaluat să devină rapid cunoscut. Dezbaterile din mediul online devin, astfel, forme de publicitate care duc la construcții și deconstrucții canonice. Aceleași opinii critice pot fi transmise diferit de un critic și de un comentator online. Reticența față de aceste forme de critică sugerează că încă suntem în lumea în care non idem est si duo dicunt idem.

de Alina Partenie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.