(1. Muzeul Orsay din Paris) Impresioniștii din Orsay: gara devenită muzeu

Pe malul Senei, de cealaltă parte a Grădinilor Tuilleries, o fostă gară adăpostește astăzi un muzeu recunoscut mai ales pentru colecția de picturi impresioniste și postimpresioniste pe care o deține. Puțini știu, însă, că muzeul este situat pe locul fostei gări Orsay construite în perioada La Belle Époque, pentru expoziția universală care a avut loc în Parisul anului 1900. Încă de la inaugurare, Édouard Detaille scria că „gara este superbă și are aerul unui palat al artelor frumoase”, anticipând ceea ce se va realiza peste mai mult de 80 de ani. Între 1900 și 1939, Gara Orsay a fost una dintre cele mai importante gări din regiune. Apoi, însă, a început să fie din ce în ce mai puțin folosită, devenind decor pentru unele filme, dintre care Procesul lui Kafka este, poate, cel mai cunoscut. Însă, în 1973, s-a luat decizia inaugurării unui muzeu în acest monument de arhitectură, iar în 1986 Muzeul Orsay și-a deschis porțile, devenind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice pariziene. Numărul de vizitatori se apropie de trei milioane anual.

Pe lângă colecțiile de pictură, asupra cărora vom arunca o privire mai atentă, muzeul conține colecții de sculptură, de arte decorative, de grafică și de fotografie. Lor li se adaugă expozițiile temporare care aduc laolaltă teme, idei și concepte picturale dintre cele mai diferite. Colecția de picturi cuprinde numeroase tablouri ale lui Vincent Van Gogh, cum ar fi interiorul dormitorului din Arles, despre care Van Gogh îi scria fratelui său, Théo, că a vrut să redea simplitatea locului prin simbolismul culorilor. Alte tablouri au ca temă perioada pe care Van Gogh a petrecut-o în ultima parte a vieții în Auvers-sur-Oise, în apropierea Parisului. Poate cel mai cunoscut tablou al lui din Muzeul Orsay este „Noaptea înstelată”. Ideea acestui tablou l-a preocupat multă vreme pe pictor. Tot fratelui său, Théo, îi scria despre farmecul nopților care i se par mai strălucitoare și mai colorate decât zilele. Cunoscut este și Autoportretul lui Van Gogh. Admirator al portretelor lui Rembrandt pe care le considera adevărate expresii ale unor revelații, Van Gogh și-a creat peste 40 de autoportrete în decursul a zece ani. Celelalte tablouri vor fi și ele o incursiune în lumea culorilor, apropiindu-ne mai mult de pictorul olandez care și-a petrecut o parte din viață și prin pitorescul cartier Montmartre din Paris.

Vizita în Muzeul Orsay reprezintă un bun prilej de a cunoaște și alți pictori valoroși, mai ales de origine franceză. Printre ei se regăsește și Pierre Auguste Renoir. Vizitatorul muzeului va redescoperi farmecul Parisului de altădată prin „Balul de la Moulin de la Galette”, al vieții din mediul rural și urban, deopotrivă, prin cele două tablouri care pot constitui o pereche, „Dans la țară” și „Dans la oraș”. De asemenea, într-un dialog impresionist, Renoir îi realizează un portret lui Claude Monet. Cel din urmă, la rândul lui, este prezent și el în Muzeul Orsay. Astfel, gândul privitorului ajunge direct pe malul oceanului, în Normandia, la Étretat. Acolo este locul unde, într-un dialog al artelor, se regăsesc literatura și pictura, prin Monet și Guy de Maupassant. Tot într-un dialog al reprezentării artistice, la Orsay, regăsim portretele lui Stéphane Mallarmé și Émile Zola, realizate de Édouard Manet. De la literatură vom ajunge la balet prin tablourile lui Édgar Degas. Creații de Paul Cezanne, Gauguin și Dominique Ingres se regăsesc printre tablourile expuse în Muzeul Orsay.

Sculptura constituie o parte importantă a muzeului. Îi vom regăsi, laolaltă, pe Degas (cu „Micuța dansatoare”) și Renoir (cu „Portretul doamnei Renoir”), dar și pe Auguste Rodin care are un muzeu special dedicat în Paris, nu departe de Domul Invalizilor. Poate că sculptura cea mai încărcată de simboluri din muzeul Orsay este „Poarta Infernului” a lui Rodin. În marmură albă, apare un întreg imaginar despre Lumea de Dincolo preluat din Divina comedie, opera lui Dante Alighieri. Gânditorul este reprezentat ca într-o punere în abis chiar de figura lui Dante, avându-i în stânga pe Paolo și Francesca.

Astfel, vizita Muzeului Orsay devine o experiență culturală, omogenă, dar plină de semnificații și simboluri. Poate că rolul impresionismului este și acela de a impresiona, lăsând deoparte tipul de subiect abordat. Fosta gară din Orsay este locul în care azi se pot regăsi oricând o imagine, o tușă și un simbol. Mai restrâns, dar poate mai primitor și mai organizat decât Luvru, Muzeul Orsay continuă să întâmpine primitor vizitatori grăbiți, care se opresc să arunce o privire asupra Parisului din fața orologiului impunător, aflat la primul etaj. Acesta măsoară timpul și uimirea, încă de când trenurile se opreau în gara devenită, azi, muzeu…

de Alina Partenie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.