Las Vegas Library 833, o societate viceversa

  • O călătorie în Las Vegas?

Când plecăm în călătorii, ne dorim să descoperim o altă lume și implicit să ne expunem către alteritate. Felul în care valorificăm aceste experiențe individuale variază în funcție de ce ne propunem: descoperire, înțelegere, experiență sau diversitate. Las Vegas aduce kitschul la rang de artă prin arhitectura simplificată îmbinată cu gândirea pragmatică. Mirajul este constant, astfel că, indiferent de stripul pe care mergi, clădirile se amestecă într-un univers miniatural, care începe din Egipt și se termină în spațiul european. Posibilitatea de a te pierde printre sutele de atracții aduce în prim-plan o varietate de cazinouri, jocuri de lumini, localuri de noapte și restaurante cu meniuri variate, toate oglindind, de fapt, o tipologie finită de consumatori care susțin coloana vertebrală a Las Vegasului.

Turiștii sunt oglinda orașului, astfel că orașul este viu și se adaptează din mers la ceea ce i se cere să fie. Așadar, Vegasul este kitsch, trăiește și exprimă nevoia de a menține potemkinismul ca o garanție a atractivității lui. Puțină lume știe că Vegasul este, de fapt, un oraș foarte ieftin pentru chirii, având un sistem public de transport care funcționează 24 din 24, iar costul vieții zilnice de la periferia orașului este relativ redus. Orașul luminilor este un city bipolar, în care nu se doarme niciodată, iar mirajul cotidian este ca o perdea de fum, dincolo de care ai putea să fii vrăjit fie de himere frumos costumate, fie ai putea să te trezești subit într-o parcare pustie fără mașină, fără bani, având toate bunurile tale de preț în saci menajeri. Comparația poate părea forțată, dar, din păcate, această bipolaritate face parte din viața de zi cu zi a orașului așa cum am receptat-o.

  • Bibliotecile Publice, un refugiu

Acum că avem clar în minte imaginea bipolarității, ne putem concentra asupra a ceea ce este deseori neglijat când vine vorba de Las Vegas: librăria publică și lectura. Vă puteți întreba de ce acest subiect și, mai ales, care este legătura dintre bipolaritatea orașului, turismul și viața de zi cu zi?

Pentru început, centrul picant și cel mai des vizitat al Las Vegasului începe de la South Las Vegas Blvd, unde este amplasat arhicunoscutul semn: Welcome to Fabulous Las Vegas, Nevada. Când ajungi la aeroport, poți să mergi direct către oraș, în mai puțin de patru kilometri fiind în față la Hooters Casino, de unde se pot explora diferitele atracții ale centrului. Interesant este, totuși, ce descoperi până să vezi mirajul centrului. Un drum mărginit de gunoaie și ticsit de cărucioare de supermarket abandonate prin șanțurile de scurgere de pe marginea autostrăzii. Peisajul nu este deloc încântător, mai ales când treci peste pâraiele care curg dinspre Clark County Westland Park. Deși nu pare, în aproprierea Las Vegasului există, totuși, o zonă verde care are un rol foarte important în moderarea diferențelor de temperatură și în menținerea unei bariere împotriva deșertificării complete.

Orașul Vegas se vede în depărtare ca un fel de giuvaier ireal, plasat într-un loc uitat de lume, unde singurele structuri care îți amintesc că zona e locuită sunt depozitele industriale. Odată ajuns în centru, unde magazinele de lux și cazinourile îți lasă impresia că ai intrat într-un alt univers, poți să străbați tot South Las Vegas Bldv în linie dreaptă până la Trump International Hotel. După ce treci de Elvis Presley Blvd, orașul se normalizează și își pune hainele office: clădiri de birouri, centre comerciale, șantiere pentru clădiri noi. Dacă cineva te-ar duce în Vegas pentru prima oară și te-ar lăsa în această zonă, prima senzație ar fi că ești undeva în centrul Americii, într-un oraș ca oricare altul. Nimic nu este ieșit din comun. Populația de oameni ai străzii este ridicată, există un blocaj constant al traficului pe arterele principale, iar în stațiile de autobuz nu este recomandat să te așezi pe bănci. Aici, nu mai există turiști, toți cei pe care îi întâlnești sunt oameni care lucrează și locuiesc în Vegas, iar asta se vede și în stilul lor vestimentar, și în mașinile pe care le conduc. Cartierele rezidențiale sunt caracterizate de case joase, care rareori depășesc un nivel și emană acel spirit comunitar american clasic. Am aflat că atât costul, cât și chiria zonei nu sunt deloc ridicate pentru numele orașului. Aici, poți găsi restaurante și hoteluri care oferă uneori prețuri mult mai convenabile față de centrul orașului.

Pentru că am pornit în această călătorie cu scopul de a merge în Vegas nu într-un cazino, ci într-o bibliotecă publică, a trebuit să folosesc mijloacele de transport public. Majoritatea liniilor de autobuz circulă non-stop și sunt supraetajate, iar un permis de o zi este foarte convenabil, undeva la 10 dolari. Locul pe care l-am ales a fost Las Vegas Library 833 pentru că biblioteca, în sine, este un caz care arată imensa discrepanță socială nu numai între turiști–locuitori, ci și între locuitori și oamenii străzii. În marile aglomerări urbane, te aștepți să întâlnești oameni ai străzii la tot pasul, în autobuze, la gurile de metrou, dar nu în spațiile destinate lecturii. Las Vegas Library 833 este un caz mai special, pentru că în proximitatea bibliotecii sunt patru centre mari care au rolul de ameliora problemele cotidiene atât ale oamenilor de rând, cât și ale celor lipsiți de resurse, ele ținând de comunitățile catolice și de Salvation Army. Toate au o politică comunitară de încurajare a lecturii în mediile defavorizate, cu precădere în comunitățile de oameni ai străzii. Astfel, biblioteca devine un spațiu de lectură, un spațiu de refugiu când temperaturile depășesc 40 de grade, un spațiu care asigură în mod constant accesul liber și nediscriminatoriu la cultură.

Odată intrat în bibliotecă, pe lângă mirosul cărților și spațiile cu acces liber unde poți citi, te izbește un miros mai puțin plăcut. Singurul paznic, un bătrân în uniformă, mi-a explicat că anumiți vizitatori aveau obiceiul să-și facă nevoile printre rafturi. El era singur pe tură, astfel că întregul edificiu era greu de acoperit. La circulation desk am stat la coadă împreună cu alte trei persoane fără adăpost ca să aștept pentru eliberarea unei săli, fiindcă aveam nevoie să prezint prin skype o conferință, așadar aveam nevoie de un spațiu cât mai retras. In timp ce așteptam să-mi primesc rezerva și mă obișnuiam cu contextul, observam ce impact avea această bibliotecă asupra vieții de zi cu zi a oamenilor care veneau din nevoie, din lipsa de alternative sau pur și simplu aveau nevoie de resurse educaționale. Amestecul de oameni cu proveniențe sociale diferite arată foarte clar că angajaților nu le păsa nici de miros, nici de felul în care arătai. Ceea ce ofereau era același tip de comportament, bazat pe nediscriminare și acces liber la resurse. Faptul că ești integrat într-o sferă socială mai mult sau mai puțin defavorizată nu înseamnă că trebuie să ți se interzică accesul la cultură. După ce mi-am primit sala și mi-am început prezentarea, am realizat că un astfel de mediu nu ar putea exista în afara S.U.A. Motivele țin, în primul și în primul rând, de modul în care societatea americană își construiește identitatea între succes total sau eșec total sau, mai bine zis, cum este construit the American dream. Studiile recente arată foarte clar că există o tendință din ce în ce mai mare de sărăcire a clasei de mijloc, ceea ce va duce, în timp, la o aprofundare a segregării economice.

Când pleci într-un oraș nou, cred că cel mai important aspect este să-l vezi așa cum arată, de fapt. Boala turistului este că preferă simplitatea unei relaxări de câteva zile, dar care, în cazul de față, ar oferi o imagine de suprafață a unui oraș cosmopolit, plin de viață și extravagant. Felul în care am luat la pas Las Vegas și ceea ce mi-am propus să fac, într-o formă atipică de turism personal, a fost pentru că mi-am dorit să înțeleg mai bine problema generală a societății americane, punând un accent specific pe mediul bipolar din Vegas. Nu susțin că este un model de urmat, dar, cel puțin, am plecat cu convingerea că am văzut un oraș dinspre interior spre exterior, pornind de la o problemă punctuală și terminând cu imaginea de ansamblu a unui oraș al luminilor.

de Alexandru Groza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.