„Ca la carte” și „ca în filme”

Expresiile care au la bază cuvinte care țin de domeniul cultural pot deveni forme de evaluare pozitivă, deși diversitatea contextelor de utilizare poate arăta anumite devieri evaluative. Cea mai frecventă dintre aceste expresii este ca la carte care apare în Dicționarul de expresii cu sensul de „bine făcut, bine realizat”. Expresia este extrem de folosită și se bazează pe o evaluare pozitivă a substantivului „carte”. Ca în filme este o expresie mai recentă, fiind folosită în contexte limitate, iar nota evaluativă este diferită în funcție de context.

În acest sens, putem vorbi de „afaceri ca la carte” (gramma.ro), „Ierusalimul ca la carte” (natgeo.ro), „Prezentare ca la carte” (softpedia.ro), contexte care desemnează anumite lucruri demne de apreciat, bine făcute. Mai interesante sunt contextele în care „ca la carte” devine un evaluator pentru anumite cuvinte cu sens negativ. Astfel, asocierile sunt de multe ori ironice în „Pericol ca la carte” (digi24.ro), „Jaf ca la carte” (stirileprotv.ro), „Dezastru ca la carte”. Diversitatea acestor contexte arată faptul că evaluarea urmărește doar orientarea pozitivă/negativă fără să fie legată, în mod obligatoriu, de cuvântul pe care îl desemnează. În structuri de tipul „Un spion ca la carte”, evaluarea este explicitată pe parcursul articolului: „Bratislav Zivkovic, spionul sârb expulzat din România, este  menționat într-o carte care poate fi lecturată pe internet” (jurnalul.antena3.ro).

Desigur, expresia ca la carte poate apărea și în contexte în care se păstrează sensul propriu de „așa cum scrie într-o carte”, atunci când face referire la preparate culinare și la…cartea de bucate: „Ostropel de pui, rețeta originală. Învață să îl faci ca la carte, cum se face de zeci de ani” (ciao.ro). În acest context, expresia poate avea o interpretare dublă: fie face referire la cartea de bucate „cum se face de zeci de ani”, fie reprezintă o formă de evaluare cu sensul „așa cum trebuie făcut”, dacă ne raportăm la prima parte, și anume la faptul că este o rețetă originală. În contexte ca „Lucrarea acestui uomo universale al Nordului e pretextul unei scriituri scenice de tip postdramatic realizată ca la cartecartea lui Hans-Thies Lehmann care a impus conceptul in de-acum clasica lucrare din 1999” (teatrulnationaliasi.ro) sau „Primăvara începe ca la carte la Bookfest Timișoara. Evenimentul a ajuns la cea de-a treia ediție și pune la dispoziția timișorenilor peste 20 de mii de volume” (edu-news.ro), ca la carte este utilizat prin raportare la cărți.

În unele situații, expresia ca la carte a dus la interpretarea alteia, preluate din limba franceză și înregistrate în DOOM: „à la carte”, specializată pentru meniul oferit de restaurante, care poate fi combinat în funcție de preferințele clienților. Confuzia de interpretare este justificată și de răspunsul care se oferă atunci când trebuie explicat sensul expresiei: „Presupun ca meniu à la carte este o expresie pentru un meniu foarte bogat si foarte apreciat” (tpu.ro). Nota evaluativă pozitivă a expresiei ca la carte este extinsă și asupra sensului expresiei preluate din franceză. Confuziile apar mai ales atunci când se face referire la domeniul culinar: „Bucate ca la carte” (zf.ro), „Cele mai bune bucate sunt cele à la carte?” (tpu.ro), context în care este evidentă confuzia între ca la carte și à la carte. După cum se știe, majoritatea expresiilor și-au creat și antonime. Pentru această expresie, de multe ori scrierea între ghilimele marchează utilizarea ei cu sensul opus: „Parcare <ca la carte>. Zeci de tramvaie blocate şi sute de oameni nervoși” (libertatea.ro), contextul având rolul de a arăta evaluarea negativă sau pozitivă realizată prin intermediul acestei expresii.

În ceea ce privește expresia ca în filme, se pot observa contextele limitate care fac referire la scenariul sau tipul filmului: „Urmărire ca în filme în Italia” (stirileprotv.ro), „Evadare ca în filme, cu un elicopter, dintr-o închisoare de lângă Paris” (agerpress.ro), „Dinică, actorul cu o viață ca în filme” (jurnalul.antena3.ro). Expresia „ca în filme” poate fi însoțită și de intensificatori: „Mai ceva ca în filme! A apărut o organizație criminală care îi sperie chiar și pe celebrii mafioți italieni” (stirileprotv.ro). Uneori, ca la carte și ca în filme apar în același context fiind în relație de antonimie: „Să vorbești ca la carte, nu ca-n filme, că acolo poți vorbi greșit” (softpedia.ro). De asemenea, ca la carte și ca în filme pot reprezenta forme de evaluare pentru aceiași termeni: „Jaf ca la carte într-un amanet din Bacău. O angajată a furat mii de grame de aur” (observator.tv) și „Jaf ca în filme în Kenya: hoţii au săpat un tunel spre o bancă aflată vizavi de o secţie de poliţie” (jurnalul.antena3.ro). Astfel, ca la carte marchează evaluarea pe baza axei bun/rău, iar ca în filme introduce parametrul originalității, sporind nota de mister: „De ce alergăm după vieți ca în filme?” (tikaboo.ro).

Având în vedere cele două expresii, se poate observa faptul că expresia ca la carte are, în principal, o orientare evaluativă pozitivă. În schimb, expresia ca în filme nu este percepută întotdeauna ca o formă de evaluare, dovada faptului că primește mărci ale intensificării. Totuși, ca la carte și ca în filme devin două dintre principalele mijloace prin care ne putem exprima aprecierea sau surprinderea în limba actuală.

de Alina Partenie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.