Mont Saint Michel sau fascinația înfruntării dintre pământ și mare

Undeva între Normandia și Bretania, pe țărmul Mării Mânecii, din depărtare, poți zări cu surprindere o ridicătură de pământ ce nu ți se pare un munte. Uneori, locul este legat de uscat, alteori îl zărești pierdut între valurile Mării Mânecii. Muntele Saint Michel, căci despre el este vorba, te întâmpină cu pescăruși, cu impresia libertății atât înspre larg, cât și către infinitul cerului. Drumul de unde te lasă mijlocul de transport până să urci pe cărările înguste ale muntelui este unul în care oceanul pare din ce în ce mai departe, iar ceea ce era doar o mică fâșie de uscat devine muntele Saint Michel pe care cu toții îl cunoaștem cel puțin din cărțile de franceză. Un drum pietruit îi asigură legătura cu Bretania, iar multe legende leagă trecutul de prezent.

Ceea ce noi cunoaștem sub denumirea de Mont Saint Michel este, de fapt, o stâncă formată din granit, având aproximativ 80 metri înălțime, situată în golful Saint Malo, în nord-vestul Franței. Locul este cunoscut mai ales pentru fenomenele de flux și de reflux: în timpul fluxului este insulă, iar în timpul refluxului devine peninsulă. Stânca este, de fapt, un sat (cu mai puțin de 100 de locuitori permanenți), având și o mănăstire fortificată a cărei construcție a durat din secolul al VIII-lea până în jurul secolului al XIV-lea. Înconjurat de ziduri puternice de piatră, Mont Saint Michel este recunoscut ca singurul loc care nu a fost cucerit de britanici în timpul „Războiului de 100 ani”. De-a lungul vremii, muntele Saint Michel a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din Franța cu milioane de turiști anual. Din 1979, Mont Saint Michel face parte din patrimoniul mondial cultural UNESCO.

Apariția așezării este învăluită în legendă. Numele îi provine de la Arhanghelul Mihail care i s-a arătat în vis episcopului de Avranches (departamentul din care acesta face parte) și care i-a poruncit să construiască un sanctuar pe vechiul munte, cunoscut ca Mont Tombe, din mijlocul golfului. Atunci, în secolul al VIII-lea, acest munte era doar o fâșie de pământ care a câștigat de-a lungul anilor în lupta necontenită cu marea. Acolo, numele sfântului Mihail a devenit strigăt de luptă al cavaleriei. În Chanson du Roland, unul dintre cele mai vechi poeme de luptă din literatura franceză, el este invocat în luptele contra sarazinilor. Legendele se țes încet-încet și chiar se înmulțesc odată cu sosirea benedictinilor în acest sanctuar construit în cinstea arhanghelului Mihail. De-a lungul anilor, legendele s-au împletit cu miracole. De pildă, se spune că un pelerin orb, odată ajuns acolo, ar fi exclamat: „Ce frumos este să vezi!”. Din secolul al X-lea, acest loc pierdut undeva între mare și uscat poartă numele pentru care este cunoscut și acum. El este recunoscut și ca unul dintre cele mai importante locuri creștine de pelerinaj, alături de Ierusalim, Roma sau Santiago de Compostela. După căderea Bastiliei, din 1789, muntele a decăzut, devenind închisoare pentru preoții refractari regimului. La mijlocul secolului al XIX-lea, închisoarea este desființată din ordinul lui Napoleon al II-lea.

Astfel, în secolul al XIX-lea, secolul romantismului și al realismului, Mont Saint Michel stârnește admirația scriitorilor, printre care Victor Hugo sau Guy de Maupassant, și a pictorilor. De exemplu, drumul personajului principal din nuvela fantastică Le Horla a lui Guy de Maupassant se termină în acest loc. Construcțiile s-au înmulțit de-a lungul timpului, iar satul pustiu de odinioară a devenit unul dintre cele mai frecventate locuri turistice din Franța. Numărul de turiști a scăzut în ultima vreme, mai ales din cauza dificultății transportului către fascinanta minune a Occidentului. Lucrările menite să faciliteze accesul în munte au dus la degradarea lui încă din secolul al XIX-lea. Acest lucru l-a făcut pe Victor Hugo să scrie că „Muntele Saint Michel este pentru Franţa ceea ce Marea Piramidă este pentru Egipt. Trebuie să-l protejăm de orice mutilare. Trebuie ca Muntele Saint Michel să rămână o insulă. Trebuie protejată cu orice preţ această dublă operă a naturii şi a artei“.

De departe, Mont Saint Michel pare o piramidă stâncoasă, având grandoarea piramidelor faraonilor, înconjurate nu de nisipul deșertului, ci de o întindere nesfârșită de ape. Cu cât te apropii, detaliile conturului prind viață, iar câțiva turiști se pierd în nisipul mării aflate la reflux. Panouri anunță ora fluxului și a refluxului avertizând turiștii asupra pericolelor la care se expun dacă se încumetează prea departe în larg. De fapt, fluxul și refluxul reprezintă spectacole în sine în zona muntelui Saint Michel. Fluxul este unul dintre cele mai înalte din lume, iar, la reflux, marea se retrage până la douăzeci de kilometri în larg, ceea ce le dă curajoșilor gustul aventurii. Turiștii pot vizita mănăstirea benedictină, sala de mese, sala cavalerilor, iar ușile închise te poartă cu gândul la misterele ce acoperă iar și iar istoria Evului Mediu. În vârful mănăstirii, se află statuia Arhanghelului Mihail, protectorul acestor locuri. De acolo, călătorul poate avea o priveliște spre larg. Astfel, privirea se pierde și pare că devine prea mică, parcă, față de imensitatea unor astfel de locuri.

Muntele Saint Michel reprezintă un alt loc fascinant, încărcat de istorie, care merită, cu siguranță, să fie vizitat cel puțin o dată-n viață. Nu numai istoria ni se pare vie în Mont Saint Michel, ci fiecare pas pe treptele stâncoase ne poartă către o lume a misterelor și a miracolelor, străjuite și azi, ca și acum mai bine de 1000 de ani, de Sfântul Arhanghel Mihail. Deși este un loc mereu aglomerat de turiști, farmecul i se păstrează, făcând din el una dintre destinațiile naturale cele mai interesante și mai atipice ale continentului european.

 

de Alina Partenie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.