Examenele naționale și viața: cu și fără grile!

Problematica examenelor naționale de la final de ciclu de învățământ este una importantă ca obiectiv pe termen lung, care ar trebui să se afle în concordanță cu ceea ce școala își propune să construiască sau, mai bine spus, „să zidească” la generațiile care vor veni.  În mod normal, examenele ar trebui să fie o urmare firească a unor competențe dobândite de-a lungul unei perioade de studii care ar trebui să îndeplinească cel puțin două exigențe: să poată fi trecute cu bine, cu cantitatea și calitatea cunoștințelor dobândite pe parcursul anilor, dar să ofere și o imagine cât de cât reală a celor ce termină un ciclu și vor, bineînțeles, să treacă în altul. Apoi, examenul ar trebui să aducă și niște criterii oneste de selecție a valorilor. În mod ideal, examenul ar trebui să ofere cu sinceritate o imagine a ceea ce se petrece în sistemul de învățământ actual.

Ultimele zile au avut ca principal subiect (ne?)modificarea structurii subiectelor de la Evaluarea Națională și de la examenul de Bacalaureat din vara anului 2019, adică pentru cei care sunt deja în clasa a VIII-a sau a XII-a. Se modifică ceva? Cum se modifică? Pentru cine și de ce? Programa a rămas aceeași, iar subiectele publicate pentru câteva ore pe site-ul ministerului au introdus și grilele la toate disciplinele, itemi de tip obiectiv. Ne putem gândi acum la subiectele de la limba și literatura română și la ineficiența grilelor pentru ambele părți implicate direct în acest proces: elevul și profesorul examinator, în mod particular, dar și la sistemul de învățământ, în general.

Se spune că subiectele de tip grilă (introduse în subiectele publicate inițial) ar spori obiectivitatea notării, având în vedere numărul de contestații din ultimii ani. Aceste grile înlocuiesc, oricum, anumite subiecte clare, care cu greu ar fi putut stârni, în condiții normale, controverse la evaluare (sinonime, antonime, valori morfologice etc.). În acest sens, răspunsul așteptat la aceste întrebări este clar, evaluând cunoștințe de bază ale disciplinei, fără să pună probleme speciale în evaluare. Atunci, cui i-ar fi utile grilele? Problemele, discrepanțele de evaluare de la limba și literatura română apar pentru părțile care vizează eseuri de tip structurat sau compuneri libere, unde, cu siguranță, nu pot fi introduse grile. De fapt, de multe ori avem impresia, pe bună dreptate, că a devenit item de tip obiectiv tocmai compunerea referitoare la încadrare în gen/specie literară, unde există tipare însoțite de „…” și atît. Schimbarea unor examene ar trebui să vină odată cu regândirea structurii pe deplin, nu prin introducerea unor grile aleatorii care mai mult pot încurca. Spre exemplu, este posibil ca un elev cu cunoștințe mediocre să bifeze varianta corectă. Și atunci, ce urmărim prin aceste evaluări? Mai mult, și aceste subiecte evaluează niște competențe, niște noțiuni de bază ale disciplinei. De ce să le reduc la niște grile sau la niște alegeri întâmplătoare? Testele de tip PISA au arătat, oricum, că mulți elevi nu pot înțelege mesajul unui text sau nu pot înțelege cerința, iar vina nu e numai a lor. Nu, nu rezolvăm subiectivitatea în evaluare cu anumite grile, cu un a, b, c supus hazardului… Apoi, Codul de Etică al Personalui Didactic despre care se vorbește atât în ultima vreme, mai ales în ceea ce privește îndatoririle profesorului care „nu trebuie să, nici să”, care trebuie să fie așa și așa, aflat „la dispoziția elevului”, îmi spune mie, cadru didactic, că trebuie să am autoexigență în exercitarea meseriei. Consider că acesta e un drept al meu și subliniez: atât pe parcursul anilor școlari, când știm cu toții că școala devine, de multe ori, un compromis, cât și atunci când evaluez. Îmi doresc ca absolventul să poată înțelege un text și o cerință, nu să alerg printre a/b/c fără să știu, de fapt, ce evaluez. De ajuns că evaluez textul argumentativ redus la „în primul rând”, „în al doilea rând,” în care se completează, de multe ori, doar „…” și mă prefac că e bine. Competențe sau hazard?

Modelele de subiecte au fost republicate…fără grile. Dacă vrem să avem credibilitate, să ne redobândim credibilitatea, nu putem să modificăm așa, la întâmplare, să dezbatem după ce pretindem că am modificat. Astfel de incertitudini din partea sistemului vor spori gradul de neîncredere al societății în școală (dacă mai avem ce spori). Concluzia după modificarea modificării este una simplă și cât se poate de obiectivă: nu știm încotro ne îndreptăm în educație. Este, de fapt, o constantă a societății românești, în care, din păcate, școala s-a adaptat cu peste măsură, iar ecoul „nu se schimbă sistemul după tine, ci tu trebuie să te schimbi după sistem” răsună amețitor, agasant și înfiorător. Va răsuna cândva și în conștiințe ducând la o schimbare adevărată, pertinentă, la principii adevărate de selecție a valorilor? Astfel de stări de fapt sunt dăunătoare tuturor, chiar dacă se pretinde un anumit avantaj. Viața este mai mult decât grila de la sfârșit de clasa a VIII-a!

 

de Alina Partenie

One thought on “Examenele naționale și viața: cu și fără grile!

  1. Nu știm încotro ne îndreptăm în educație? Cum să nu știm? Valorile culturale ale umanității sunt obiectivul educației. Putem construi ceva fără teorema lui Pitagora? E de 2500 de ani și tot avem nevoie de ea. Homer, Balzac, Shakespeare, Tolstoi, Dostoievski pot fi ocoliți? Oricum am schimba programele școlare, urmărim aceleași obiective ca marii gânditori și creatori ai umanității. Altfel, ajungem să cultivăm mediocritatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.