Dan Coman, 2019, Enescu. Caiete de repetiții, Iași, Polirom, 208 p.

Alina PARTENIE

În seria Biografii romanțate, cartea Enescu. Caiete de repetiții conturează o perspectivă subiectivă asupra personalității unui mare artist român, George Enescu, urmărind să schițeze portretul omului cu temerile, frustrătile și împlinirile sale, dar și portretul artistului genial, cu reușitele, așteptările, dar și cu spaimele sale. Tonul ales de poetul Dan Coman este unul artistic la rândul său, volumul putând fi citit și ca un bildungsroman. Mottoul ales, „am avut oroare întotdeauna de viețile romanțate”, este o replică ce-i aparține lui George Enescu, putând face referire ironică la seria din care face parte cartea. Volumul este organizat cronologic, pe baza a șase caiete de repetiții, care îi vor marca destinul lui George Enescu. Fiecare culoare sugerează o stare de spirit a lui George Enescu, dar și a cititorului deopotrivă.

Caietul galben surprinde episoadele de dinainte de nașterea micului George: cel de-al doisprezecelea copil al familiei, după ce primii unsprezece copii ai familiei muriseră, neliniștea părinților, hiperprotecția mamei, dar și precocitatea copilului care receptează lumea ca artă. Astfel, la 2 ani și jumătate, a recunoscut, deloc întâmplător, primul cuvânt într-o carte: OM, urmând altele și altele. În caietul galben, apar notate primele cuvinte învățate, la târg a auzit prima dată o vioară, iar mintea copilului a zburdat departe dând primele reprezentații în fața „unui mușuroi de furnici și a unei sperietori de ciori uzate de timp” (p. 28), dorindu-și cel mai mult o vioară. Tatăl îi face cadou o vioară de jucărie, ceea ce a provocat supărarea copilului care cu o mișcare scurtă a aruncat-o direct în foc. Obținând confirmarea de la Caudella că băiatul este un copil-minune, părinții îi angajează o guvernantă și hotărăsc, la nici 7 ani, să îl trimită la Conservatorul din Viena.

Caietul albastru este primul lucru pe care George, numit și Jurjac, și-l cumpără din Viena. Acolo sunt prezentate clipele în care copilul descoperă cu curiozitate orașul străin, dar și felul în care îi impresionează pe profesorii săi vienezi prin talentul său. În caiet, scrie numele lui Brahms, urmat de Wagner. Caietul verde prezintă plecarea către Paris, însoțit de taăl său, Costache, loc în care s-a simțit din primele momente acasă, mai ales datorită familiarității gazdelor. Prietenia cu Elena Bibescu l-a făcut cunoscut și apreciat în cercuri mai argi, iar compoziția Poemei române îl obsedează. Tot prin intermediul acesteia, o cunoaște pe regina Elisabeta, pasionată de literatură și muzică, cea care l-a făcut să reînceapă lecturile de poezie. În țară, drumurile sale sunt un continuu du-te vino între cei doi părinți despărțiți, între Mihăileni și Cracalia, „între singurătatea mamei și energia plină de viață a tatălui” (p. 126), iar la Paris pendulează între eșecuri și bucurii răsunătoare.

Caietul portocaliu prezintă concertele pline de succes de la Ateneu, dezamăgirea provocată de Ella Bengescu, dar și durerea provocată de moartea Elenei Bibescu. Este perioada în care se îndrăgostește de prințesa Maria Cantacuzino, „frumusețea ei se lipise de toate lucrurile din jur. Inclusiv de hârtia sa liniată, deasupra căreia lumina cădea și se rostogolea ca un bănuț de aur” (p. 157), admirând-o pentru extravaganța ei. Caietul roșu aduce în vedere prezintă vremurile tensionate din timpul Primului Război Mondial, în care familia Cantacuzino se refugiază în Paris. Pentru Enescu, „armele mele sunt penița, vioara și bagheta” (p. 171), iar gândul îi zboară la Oedip, dar și la războiul care le acaparează viețile tuturor. Certurile, reproșurile din dragoste, schițee dintr-un Oedip pierdut. Caietul negru este, de fapt, finalul vieții lui George Enescu: problemele de sănătate, situația materială precară de după Al Doilea Război Mondial, adorația aproape bolnavă a Marucăi și moartea unui geniu profund uman, debusolat, supus de dragoste și de neputințele timpului.

Ceea ce rămâne este imaginea unui Enescu românesc, care își construiește cu acribie cariera, care își respectă publicul… Imaginea unui artist de peste timpuri, om sub vremi și deasupra vremurilor. Cu subtilitate și precizie, Dan Coman reușește să umple goluri, să reunească detalii, să recreeze parfumul unei epoci. Cititorul este, astfel, spectator al realizărilor și al neîmplinirilor, fiind călător pe drumurile spre Paris, spre Sinaia, Caraclia sau Mihăileni. Oferind atâtea detalii, cât să lase și cititorului ușa deschisă a imaginației, Dan Coman realizează o schiță de portret originală a lui George Enescu, răspunzând și celor mai complicate sau extravagante gusturi ale unor biografii romanțate. O lectură importantă, plină de viață și de imaginea unui român model, de imaginea căruia avem din ce în ce mai multă nevoie astăzi, pentru o nouă Rapsodie română.

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.