Evgheni Vodolazkin, 2019, Brisbane, Editura Humanitas Fiction, 376 p.

Alina Ioana STAN

În luna octombrie a anului trecut, a fost publicat la Editura Humanitas Fiction ultimul roman al scriitorului Evgheni Vodolazkin, Brisbane. Romanul a fost tradus de Adriana Liciu, cea care s-a ocupat și de primele trei romane ale autorului publicate de aceeași editură, Soloviov și Larionov (2015), Laur (2014) și Aviatorul  (2017).

Într-unul dintre interviurile pe care le-a acordat Ziarului Lumina, autorul vorbește despre temele pe care le-a abordat în romanele sale, în special în Aviatorul și în Brisbane: TIMPUL și MOARTEA. „Timpul este contrapus veşniciei. Este acea vreme când omul se poate manifesta pe sine însuşi. Anume, în acest timp trebuie să faci cât mai multe. […] Timpul este eroul tuturor romanelor mele. Dialectica timp-veşnicie a început odată cu izgonirea omului din Rai. Acolo era veşnicia, iar când Domnul îi izgoneşte pe Adam şi Eva din Rai, îi trimite în timp, adică spre moarte. Primii oameni, protopărinţii, trăiau mult. Adam a trăit 930 de ani, iar Matusalem şi mai mult. Vedem o obişnuinţă treptată cu moartea. Vorbesc mult în romane şi despre moarte, pentru că altfel nu am putea înţelege sensul vieţii”.

Aceste două teme sunt prezentate în ultimul roman al lui Evgheni Vodolazkin într-o formulă binară, fiind alcătuită, pe de o parte, din jurnalul personajului principal – chitaristul Gleb Ianovski –, iar pe de altă parte, din însemnările scriitorului rus Nestor, care, întâlnindu-l pe cunoscutul chitarist în timpul unei călătorii cu avionul, i-a propus acestuia să îi scrie biografia. Cele două fire narative, unul la persoana I, iar altul la persoana a III-a, unul la prezent, altul la trecut, se succed și se întrepătrund armonios. Drumurile pe care este purtat cititorul este un drum al cunoașterii, al devenirii continue. Dacă scriitorul rus dorește să-l cunoască pe Gleb și, prin biografia pe care o scrie, să-l descopere publicului; cunoscutul chitarist îl acceptă pe Nestor ca biograf și acceptă să i se alăture prin demersul diaristic pentru a se cunoaște, pentru a descoperi sensul propriei vieți prin raportarea la moarte. Pentru Gleb, moartea este un personaj pe care îl întâlnește pentru prima dată în copilărie, când asistă neputincios la resuscitarea unei tinere care se înecase în mare; iar boala devine un tovarăș al chitaristul la maturitate, când află că suferă de Parkinson și, ulterior, când o întâlnește pe Vera (fiica unei foste iubite din tinerețe) care suferă de cancer.

Titlul romanului, numele unui oraș din Australia, pare rupt de subiectul acestuia, fapt confirmat chiar de autor: „Cu orașul Brisbane propriu-zis, romanul meu nu are nici o legătură; altfel nu i-aș fi dat acest titlu”. Legătura romanului cu Brisbane este aceea că orașul reprezintă „o fata morgana, o țintă a visurilor, desigur, de neatins”, la care mama artistului, rusoaica Irina, dar și Gleb aspiră. Persoanele care îl salvează pe chitarist de mirajul unei vieți (doar) pline de succes sunt bunica acestuia, Antonina Pavlovna, bunicul Mefodii, cei doi preoți ortodocși pe care îi întâlnește datorită bunicului și, nu în ultimul rând, soția sa Katerina.

Un alt sfătuitor important al protagonistului este preotul Nectarie care îi oferă lui Gleb răspunsuri pentru toate frământările sale: „Viitorul e ușor de luat, fiindcă nu există. Nu e decât o iluzie. E greu să iei prezentul și, și mai greu – trecutul. Și e imposibil de luat, vă aduc la cunoștință, veșnicia. […] Dacă boala îți micșorează zilele, să știi că în cazul acesta în locul lungimii zilelor ți se va da adâncimea lor”. Cu Brisbane, Evgheni Vodolazkin continuă seria romanelor captivante, pline de viață și de firesc. Încă o dată, autorul le transmite cititorilor săi să nu se lase pradă disperării.

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.