Liliana Corobca, Ionesco. Elegii pentru noul rinocer, 2020, Iași, Polirom, 216 p.

Alina ROINIȚĂ

Noua carte a Lilianei Corobca, Ionesco. Elegii pentru noul rinocer, prezintă, într-un mod inedit, o biografie, cum altfel, romanțată, a lui Eugène Ionesco, plasând tot contextul într-o piesă de teatru, cu specific de teatru al absurdului. Întreg textul cuprinde trei acte, denumite simbolic Elegii pentru ființe mici, Noul locatar, Rinocerul a murit. Trăiască rinocerii, un Prolog și un Epilog.

Spre deosebire de multe alte biografii pe care le-am citit, Elegiile de față vin cu un context nou și cu câteva dedesubturi, care apar ca un răspuns la multe dintre întrebările pe care le-ar fi mai putut avea cineva cu privire la viața lui Eugène Ionesco. Pe scurt, primul act cuprinde o serie de nouă scrisori trimise de mama scriitorului, Maria-Terezina (Marie-Thérèse), surorii ei, Marilina, de la Paris spre București. Sub această formă, este cuprinsă o bună parte din viața părinților marelui dramaturg, Maria-Terezina și Eugen, redând momente de maximă intensitate cu privire la relația dintre cei doi soți, relație decisivă pentru copilăria celor trei copii ai lor. Pe când tatăl scriitorului, avocat binecunoscut, își făcea teza de doctorat la Paris, au început să apară frustrările și distanțarea, față de care Marie-Thérèse nu știa cum să se raporteze. Îndepărtarea copiilor și, ulterior, mutarea lor la școli ceva mai depărtate, decesul copilului celui mic, revenirea tatălui în țară, lipsa totală de comunicare timp de câțiva ani dintre cei doi soți, greutățile întâmpinate de mamă, obținerea custodiei fără înștiințarea Mariei-Thérèse, revenirea celor doi copii în România alături de tatăl lor, crearea continuă de frustrări și anxietăți, toate acestea reprezintă un fundal pe care s-a clădit copilăria scriitorului Eugène Ionesco. Astfel, Liliana Corobca construiește scenarii materne, în care suferința de mamă capătă întâietate în multe dintre episoade. Pierderea unui copil din cauza unei meningite a atins apogeul durerii. Trecerile între evenimente sunt subtile, fiindcă mereu vor rămâne în fundal neliniștea, grija purtată și tristețea. În al doilea act, piesele scriitorului devin personaje într-un moment de evaluare și cenzurare, în vederea publicării. Toate scenele par a avea loc la un tribunal, denumit Biroul permanent al Consiliului, membrii de comitet fiind 34 de tovarăși Ionești. Apar menționate numele traducătorilor, locurile unde vor fi jucate piesele, inclusiv în teatrele din România, autoarea construind o atmosferă suprarealistă, cu intruziuni ce apar de la o pagină la alta. În cel de-al treilea act, este prezentată, mai detaliat, viața dramaturgului, din momentul în care s-a întors în România, copil fiind – câștigat în custodia tatălui său,  până la drumul său spre neființă.

Cea de-a treia parte din Ionesco. Elegii pentru noul rinocer cuprinde o întreagă viață în ea, explicând multe despre copilul Ionesco – Jojo – și despre adultul Ionesco, într-un mod de tip cauză-efect, arătându-i nefericirile, neîmplinirile și supărările copilului, explicându-se, astfel, atitudinile și reacțiile adultului. Cu minuțiozitate și, mai degrabă, cu mult tact emoțional, Liliana Corobca construiește episoade în care, într-un context nu prea fericit, tânărul Ionesco, care părea mereu tare vioi, neastâmpărat, răzvrătit, „un clovn care imita tot ce vedea în jur”, reușește să transforme situații și stări, majoritatea din tristețe în bucurie ori amuzament. De când era elev la Colegiul Național Sfântul Sava din capitală, el era un copil extrem de inteligent, însă niciodată supus, ba chiar sfidător dacă ceva i se părea în neregulă, nefiind adeptul notelor ori al normelor sociale. În casa tatălui său, la fel, nu va fi niciodată mulțumit și pe bună dreptate, noua soție a tatălui nu era nici ea fericită de prezența copiilor în casa lor. Neînțelegerile cu tatăl, bătăile, suferința mamei care își urmărea copiii de pe stradă, plecarea acestora rând pe rând la mamă, toate prind un contur emoțional profund. Ulterior, continuarea studiilor la Facultatea de Litere, căsătoria lui Eugène cu Rodica, ruperea definitivă a relației cu tatăl său, moartea mamei, plecarea scriitorului la Paris, începerea războiului, continuarea studiilor cu o teză de doctorat sunt evenimente care arată un parcurs tumultuos care nu avea cum să nu lase în urmă frustrări și resentimente.

Temerile și neliniștile pentru soarta sa, dar, mai ales, pentru soarta celorlalți, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial se dezvoltă pe zi ce trece. Autoarea insistă deseori asupra mustrărilor de conștiință ale scriitorului, de parcă le poartă undeva în plan secundar, într-un mod continuu, și nu pierde o ocazie pentru a le scoate la suprafață. Trecerile spre viața de autor îl vor consacra definitiv, de la micile poezii la binecunoscutele piese. Eugène Ionesco va pune pe scenă Cântăreața cheală, urmată de Setea și foamea, Regele moare, Lecția etc., pentru care va avea un succes pe care bine îl știm. Condamnarea sa pentru un articol, retragerea condamnării, republicarea pieselor și punerea lor în scenă pe teatrele din România, toate acestea sunt încercări absurde pentru care Ionesco nu putea să răspundă altfel decât a făcut-o. Acuzarea lui într-o țară i-a deschis porțile într-o alta, fiind primit de Academia Franceză cu mai mult fast decât am fi putut-o face noi vreodată și, mai ales, mult mai târziu, în 2009. Aegroto dum anima est, spes est!

Cartea Lilianei Corobca este o deschidere spre lămurirea multor neliniști legate de dramaturgul româno-francez, atât de iubit de români, de francezi și de o întreagă lume, deopotrivă. Scrisă într-un context perfect compatibil cu ceea ce avea să însemne anticonvenționalul, deslușind stări, acțiuni și reacții dintre cele mai intime, Ionesco. Elegii pentru noul rinocer este o lectură ce se cere a fi obligatorie pentru a intra într-o altă lume a lui Eugène Ionesco, una puternic interiorizată și, uneori, paradoxală.

 

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.