Laura Spinney, 2020, Gripa spaniolă din 1918. Pandemia care a schimbat lumea, București, Corint Books, 378 p.

Ștefan-Marius DEACONU

Rareori ne este dat să parcurgem un volum despre un eveniment istoric marcant și care să fie atât de ancorat în realitatea cotidiană. Cartea apărută în această primăvară, la editura Corint Books, reprezintă o șansă pentru cititorul din România să înțeleagă mai bine contextul istoric în care a izbucnit pandemia de COVID-19.

Stilul autoarei Laura Spinney este specific unui jurnalist. Cartea este relativ ușor de parcurs de către orice tip de cititor. Autoarea simte nevoia, în mod inspirat aș aprecia, să insereze pastile de istorie, pentru a oferi o imagine de ansamblu cititorului. Harta lumii care deschide volumul nu este întâmplătoare. Paginile următoare ne vor purta într-o călătorie mai mult decât palpitantă ce pornește din Golful Bristol (Alaska, SUA) la Odessa (în perioada de tranziție de la Imperiul Rus la URSS), de la Zamora (Spania) la Csikei (Africa de Sud) sau de la Rio de Janeiro (Brazilia) și până în provincia Sanxi, din China, cu o escală în Mashhad (Persia de atunci, actualul Iran).

Subiectele abordate pot produce un anumit grad de stupoare cititorilor. Ați crezut că dezbaterea privind originea geografică a virusului care produce o pandemie este nouă? Sau că Donald Trump este primul înalt oficial american care a blamat China pentru a fi locația de origine a unui flagel devastator la nivel mondial? Răspunsul, detaliat în volum, este nu. De mare actualitate este și comparația dintre răspunsul oferit de reprezentanții orașului New York la cele două epidemii. În 1918, sub coordonarea lui Royal S. Copeland – comisarul însărcinat cu sănătatea publică în oraș –, au fost luate printre cele mai dure măsuri de prevenție a răspândirii virusului. În acest an, guvernatorul Andrew Cuomo, în ciuda unor întârzieri inițiale, a oferit un răspuns pe măsură, evitând o catastrofă într-una dintre principalele metropole ale lumii[1]. De asemenea, trăirile puternice resimțite de populație, caracterizate prin frică și angoasă, nu sunt nici acestea un aspect care să fi lipsit în istoria unei pandemii. Termeni precum „cordon sanitar”, „izolare forțată” și „distanțare socială” sunt explicați în profunzime și bine încadrați din punct de vedere istoric. Un alt aspect asupra căruia autoarea insistă la un moment dat este lipsa de viziune a autorităților centrale. Desigur, acest lucru a fost contextualizat pentru nivelul de dezvoltare a societăților la momentul 1918. Totuși, nu putem să nu remarcăm în urma parcurgerii acestui volum o dureroasă senzație de déjà vu.

Deosebirile sunt multiple, cum este și normal, de altfel. Am să mă rezum la a puncta câteva dintre acestea doar, restul urmând a fi descoperite de cititor. Spre exemplu, este cvasi-unanim acceptat la nivel mondial că Noua Zeelandă a reprezentat unul dintre statele care a gestionat cel mai bine această criză[2]. În 1918, situația a fost diferită. Samoa de Vest, teritoriu aflat în administrarea Noii Zeelande la acel moment, a pierdut un sfert din populație în perioada pandemiei de gripă „spaniolă”. De asemenea, virusul gripal, denumit ulterior H1N1, a fost „văzut” pentru prima dată la microscop abia în 1943, după ce începând cu 1936, în URSS a fost descoperit un vaccin antigripal. Este de prisos să mai amintim că, în prezent, suntem la câteva luni de momentul descoperirii unui vaccin autentic împotriva SARS-CoV-2. Dezbaterea despre „imunitatea de turmă” sau despre relația dintre stat și religie în context pandemic sunt, mai mult decât niciodată, în actualitate. Volumul ridică și o serie de întrebări care încă se confruntă cu lipsa unui răspuns. Astfel, dacă unele personaje prezente în cartea lui Spinney consideră că „democrația nu e de ajutor în pandemie”, altele constată că, deși „gripa e democratică”, societățile lovite de aceasta nu sunt. Recunoașteți, desigur, aspecte din mass-media de zi cu zi.

Gripa spaniolă din 1918. Pandemia care a schimbat lumea are calitatea de a reconstitui și o serie de microuniversuri, în încercarea de a arăta că nimeni nu a fost ferit de acest flagel. Autoarea prezintă, într-un mod mai mult decât inspirat, atât desfășurarea ulterioară a evenimentelor (ex. prezintă dezvoltarea sistemelor naționale sanitare accesibile populației), dar și potențiale file de istorie contrafactuală (ex. Ar mai fi putut câștiga Germania Primul Război Mondial în absența avalanșei de gripe „spaniole”?).

Personal, trebuie să admit că după afluxul de știri de la sfârșitul lunii februarie și din prima lună în care România s-a aflat în stare de urgență, am evitat lecturi suplimentare pe teme conexe pandemiei provocate de virusul SARS-CoV-2. Cred că în asentimentul meu este un număr considerabil de cititori. Volumul semnat de Laura Spinney reprezintă, însă, o lectură sine qua non pentru a descifra evenimentele petrecute în ultimele luni, care ne-au marcat în mod definitiv viețile. Și, chiar dacă este aproape imposibil să nu comparăm cele două pandemii, cartea de față are potențialul unui panaceu care să ne elibereze din rutina apăsătoare a știrilor conexe crizei sanitare generate de noul coronavirus.

 

[1] https://www.nytimes.com/2020/04/08/nyregion/new-york-coronavirus-response-delays.html
[2] https://www.theatlantic.com/politics/archive/2020/04/jacinda-ardern-new-zealand-leadership-coronavirus/610237/

 

Cartea poată fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.