Pe Coasta de Azur, de la ruinele romane la Promenada Englezilor

Alina ROINIȚĂ

Cu sufletul la gură, am aterizat în Nisa. Cu câteva zile înainte, verificam știrile interne și externe de șapte ori pe zi, dat fiind că majoritatea statelor din UE își închisese deja granițele pentru cetățenii români. Dar după câteva luni bune de izolare aproape completă și urmărind îndeaproape situația din România, m-am gândit că o excursie în străinătate poate fi mult mai puțin riscantă decât una chiar aici, în țară. Așadar, riscul asumat a avut și roade bune. Nisa, un orășel cochet, micuț, din sudul Franței, care este la mare căutare în timpul verii, mi-a lăsat un gust plăcut. Mult diferit de alte orașe franțuzești, precum Paris ori Lyon, Nisa este un amalgam de influențe, reușind aproape să găsești și ceva african dacă știi unde să cauți, iar de nu, italian sigur găsești, printre ruinele Cemenelumului. Orașul este destul de accesibil, atât din punct de vedere financiar, cât și al mijloacelor de transport.

Mai întâi, frapante vor fi câteva obiective ce pot fi văzute gratuit. De la străduțele înguste îmbinate în culori calde, asemenea multor orașe italienești, mai degrabă – dată fiind și istoria orașului, este explicabilă arhitectura – la câteva obiective turistice, cum ar fi Catedrala Ortodoxă Rusă Sfântul Nicolae, Palatul Lascaris ori Muzeul Matisse. Istoria oricărui obiectiv este cel puțin interesantă și te poartă prin diferite momente-cheie, de la Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei la familia de origine italiană, Lascaris Ventimilla. După câteva ore ce pot fi pierdute-n șir vizitând orașul vechi ori unele dintre obiectivele menționate, o astfel de zi se încheie întotdeauna în cel mai plăcut mod, cu o plimbare printre pietrele ce zac pe malul mării sau de-a lungul Promenadei Englezilor, fâșia paralelă cu marea – a cărei denumire se datorează propunerii aristocrației engleze de a construi acest traseu.

Nisa este un punct în care se ajunge ușor și de unde poți ajunge ușor în alte locuri de interes turistic, cultural și nu numai din sudul Franței. O plimbare cu trenul pe întreaga Coastă de Azur cu o privire spre Marea Ligurică și alta spre stâncile ce se țin de mare nu poate fi altfel decât încântătoare. Drumul de la Nisa se poate opri direct în binecunoscuta stațiune Saint-Tropez. Pe parcurs, câteva opriri se pot face la Cannes, Saint-Raphaël ori Sainte-Marie Maxime. Trebuie să admit că dintre toate, Cannes este cea mai izbitoare stațiune de pe întreaga coastă. Așa cum bine se știe, printre obiectivele de interes cultural se numără, începând cu anul 1947, Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unul dintre cele mai prestigioase la nivel internațional, care are loc anual, în luna mai. Covorul roșu, însă, rămâne neatins și își așteaptă vizitatorii și în celelalte luni.

De cealaltă parte a Nisei, spre est, o călătorie cu trenul de mai puțin de jumătate de oră te poate trece granița, spre Monaco, un microstat cu o suprafață de numai 2,02 km², dar cu suficiente obiective turistice. Arhitectura va rămâne, însă, de interes, fiind extrem de variată, de la clasicism la modernism, de la simplele clădiri de locuit la binecunoscutele clădiri de interes public, cum ar fi Cazinoul Monte-Carlo sau Turnul Odeon. Printre arhitecți se numără Charles Garnier, Nicolas Marquet și Gustave Eiffel.

Înapoi spre Nisa, într-un vagon franțuzesc cu multe locuri libere, privind pe partea stângă a ferestrei, valurile se risipesc sub blocurile de stânci. Printre ele, porțiuni mici de țărm își așteaptă călătorii în zilele cele mai însorite și nu numai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.