de Alina PARTENIE
Unele cuvinte pot să dezvolte sensuri diferite, acestea fiind înregistrate treptat în dicționare. Câteva dintre sensuri reprezintă extinderi ale unor sensuri secundare, astfel încât cele din urmă pot ajunge să aibă o frecvență ridicată în uz. Acesta este cazul lui pozitivism, folosit cel mai adesea ca sinonim pentru „atitudine pozitivă”. Cuvântul desemnează, conform DEX 2009, „(În general) Concepție care recunoaște științei monopolul cunoașterii despre Univers; (în sens strict) filosofia lui A. Comte, care susține că cea mai înaltă formă de cunoaștere este descrierea fenomenelor senzoriale. ◊ Pozitivism logic = mișcare modernă în filosofie care a încercat să introducă metodologia matematicii și a științelor naturii, în domeniul filosofiei, marcând începutul cercetării analitice în cercetarea filosofică. ♦ Curent în științele juridice care combate orice tendință metafizică în drept, admițând numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme”.
Un alt sens al cuvântului, neconsemnat (încă) în DEX, dar înregistrat în Dicționarul de Neologisme (1986) sau în Marele Dicționar de Neologisme (2000) este de „interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate”. Doar în Dicționarul de Neologisme (1986), apare un ultim sens al lui pozitivism ca „fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele”. De remarcat că acest sens nu este inclus în DEX, indiferent de edițiile la care facem referire, cuvântul reprezentând un termen specializat din domeniul filosofiei, care provine din limba franceză.
Totuși, pozitivism este folosit mai frecvent decât ne-am putea aștepta cu sensul de optimism, vorbitorii asociindu-l cu o atitudine pozitivă, ca un derivat de la adjectivul „pozitiv” cu sufixul „-ism”. Cu acest sens explicit, cuvântul nu apare cu sens primar în dicționare, dar ultimul sens menționat, secundar, permite o apropiere semantică între tendința de urmări avantajele imediate și starea/atitudinea pozitivă. Transferul semantic este de la concret spre abstract. Acest transfer a permis intrarea cuvântului în limbajul colocvial. Un titlu ca „Daum predă lecţii de pozitivism german” (realitatea.net) ar putea trimite la interpretarea științifică a cuvântului, dar cuprinsul articolului susține antonimia pozitivism/negativism: „Selecționerul Christoph Daum s-a declarat surprins de negativismul presei și al suporterilor români de fotbal” (realitatea.net). Alteori, sinonimia se stabilește cu „optimism” sau cu „atitudine pozitivă”: „Peter Hurley a povestit despre experiența sa de străin în România, ridicând moralul tuturor prin pozitivismul său” (agerpress.ro).
Uneori, decodarea este ambiguă deoarece nici titlul, nici conținutul nu oferă indici ai utilizării corecte sau greșite a cuvântului: „Pozitivismul titlului, în antiteză cu conţinutul ştirii vine să-l lustruiască pe Shor şi să-l prezinte ca pe un reprezentant al noii orientări” (stiripesurse.ro). Alteori, este utilizat în contexte specifice cuvântului „optimism”, precum „optimism debordant”: „Nicoleta Văcaru va veni cu o serie de portrete în cafea, de un pozitivism debordant, care ne lipsește atât de mult în viața noastră de zi cu zi” (radiocluj.ro).
Alteori, utilizarea cuvântului lasă cele două posibilități de decodare: „piesa este un apel către pozitivism” (definite.ro). De remarcat că, deși este utilizat ca un sinonim al cuvântului optimism, există situații în care ambele cuvinte apar în contexte similare: „Există, de asemenea, multe beneficii pentru sănătate în prezența unei stări de optimism și pozitivism” (cotidianul.ro). Cuvântul este utilizat și într-un context în care decodarea lui pozitivism cu sensul filozofic ar fi putea fi ironică: „Bunica a avut un rol esențial în educația sa și spune că pozitivismul l-a moștenit de la aceasta” (stiripesurse.ro).
De asemenea, există înregistrat în dicționare un alt cuvânt care desemnează atitudinea pozitivă. Acesta este pozitivitate. Este, totuși, destul de puțin frecvent: „Îmbrățișează pozitivitatea în trei pași simpli” (garbo.ro), „Opt femei din medii și școli diferite ale vieții ne invită să declinăm împreună pozitivitatea și să descoperim povești despre fericire” (www1.agerpress.ro). Locuțiunea adverbială „cu pozitivitate” a fost înlocuită, bineînțeles, de locuțiunea cu pozitivism: „Masa sănătoasă cu pozitivism se menține!” (diversificare.ro).
Așadar, în prezent, cuvântul pozitivism este folosit, preponderent, cu sensul de optimism, bazat pe un transfer semantic de la unul dintre sensurile sale secundare. După cum se poate observa, sensurile principale ale sale nu sunt utilizate și nici foarte cunoscute la nivel informal. Sensul cu care este utilizat cuvântul sugerează o anumită tendință de extindere semantică și o reinterpretare a unor sensuri prin raportare la cotidian și la un model deja cunoscut.