Dan Lungu, 2019, Părul contează enorm, Iași, Polirom, 264 p.

Alina ROINIȚĂ

Ultima carte a lui Dan Lungu, lansată în iarna lui 2019, aduce în prim-plan o serie de texte scurte, 18 mai exact, prin care sunt evidențiate, după cum bine îl cunoaștem pe autor, diverse aspecte sociale și comportamentale, poate crezute apuse, dar mai vii ca niciodată. Încă din prefața lui Marius Chivu, sunt clarificate aspecte legate de selecția textelor, dar și de tiparele deja cunoscute, dintr-o societate umilă, cu multe lipsuri și defecte.

Un fin cunoscător al societății, Dan Lungu construiește și reconstruiește lumea reală în întregimea sa, cu toate elementele, fără a renunța la ceva ce ar fi mai puțin delicat. De la jocurile copilăriei la crimele deslușite ironic, ca într-o formă teatrală a absurdului, la indivizi alienați, autorul concentrează în povești scurte, de câteva pagini, fenomene mult cuprinzătoare. Puterea de sinteză, de observație și de detaliere este, într-adevăr, ceva ce îl definește pe Dan Lungu. Cunoașterea îndeaproape a vieții sociale și prin prisma specializării sale reprezintă un atu de necontestat, care merită lăudat cu fiecare ocazie.

În Părul contează enorm, vom regăsi multe elemente ale unei copilării deficitare și autoritare, lipsite de explicații, dar și elemente ale familiilor destrămate și ale distanțării. Tatăl bețiv, bătăile, privarea de libertate etc. sunt câteva elemente ale educației pe care noi o atribuim astăzi unei perioade de înainte de ’89, dar care, în fapt, încă se mai regăsește printre cotloanele realității actuale. Nu poate fi negat mai deloc că unele adresări ale mamei către copil încă își păstrează aceeași autoritate. Praful unei societăți comuniste e încă viu și îl regăsim deseori printre istorisirile din cartea lui Dan Lungu. Ce este interesant ține, firește, de scenariile pe care le creează autorul, toate ca într-un teatru de păpuși, aici personajele căpătând și un limbaj pe deplin savuros. Trecute prin toate registrele limbii, de la pretențios la banal, de la jargon la argou ori de la pueril, oral, vulgar, popular la savant, personajele devin niște instrumente de transpunere perfectă a unor momente profunde, care au ceva de spus. Deși s-ar părea că la baza acestor treceri prin registrele limbii sunt niște tehnici elitiste, autorul reconstruiește normalitatea, în cea mai fidelă formă a ei. Însă realitatea nu-i accesibilă multora în acest fel, așadar autorul își merită pe deplin toți laurii. Expresiile din proza lui Dan Lungu sunt comemorative pentru toate vârstele, dar cele ale copilăriei, în principal, parcă azi capătă un iz de părere de rău ceva mai accentuat pentru vremurile de altădată.

Interesante de urmărit sunt fenomenele naționale și ordinea firească a lucrurilor privind ieșirea de sub comunism, pe care autorul le prezintă, firește, cu mult umor. Căderea lui Ceaușescu, schimbarea ceapeurilor cu mediul privat, tânjeala după distracția de altădată de la cozi, birocrația unei înmormântări, imposibilitatea adaptării individului, toate prind contur în povești ce-ți stârnesc sentimente controversate, de bucurie și extaz, dar și de întristare și regret. Până și obiectele și toate lucrurile care construiesc o perioadă cu câțiva ani mai în urmă, de la ceasurile rusești, butelii, fabrici și uzine la tramvaie, sunt atent prezentate, fiindcă sunt indispensabile pentru acea lume. Aș mai zice că atunci când îi citești proza lui Dan Lungu, parcă toate simțurile îți sunt activate. Urmărind cu atenție formele, aparențele, mirosurile, deformările, culorile, sunetele, trăirile, autorul mizează pe o lume mereu preocupată de câte ceva, atât de mărunțișuri, cât și de aspirații mărețe, care se lasă descoperită încetul cu încetul.

Nu cred că am mai citit un alt autor român cu atâta pasiune vreodată! Poate fiindcă lumea socială a lui Dan Lungu este una în care mă regăsesc, deși sunt născută după revoluție. Poate pentru că trecerea de la rural la urban mi-a pus în față două percepții diferite asupra lumii în care trăim. Sau poate pentru că limbajul cotidian are o formă atât de fidelă, încât nu poți simți intervențiile literare decât rareori, iar aceasta nu poate decât să te facă să citești întru totul, instinctiv, într-o lume reală, și nu ficțională. Sau poate că sunt multe alte zeci de motive pe care nu le-aș termina de enumerat niciodată. Cert este că proza lui Dan Lungu oferă o complexitate societală pe care nu o regăsești în prea multe locuri. Iar cartea de față, Părul contează enorm, este o culegere cu exerciții de viață, în care autorul ne arată că nimic relevant nu-i scapă din tranziția între două societăți și nu numai.

 

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *