de Alina ROINIȚĂ
Urmărind barometrul de consum cultural, aflăm cu ușurință că în ultimii ani numărul persoanelor care frecventează teatrul nu depășește 20% dintre intervievați. Acest aspect poate fi pus în relație cu faptul că aproximativ 80% dintre aceștia nu manifestă interes pentru implicarea culturală, dar poate fi pus și pe seama lipsei teatrelor în multe zone, cu precădere în cele rurale. Barometrul de consum cultural din anul 2016 arată că, deși indivizii intervievați au avut o atitudine pozitivă când a venit vorba de importanța activităților culturale, procentul celor care s-au și implicat în asemenea activități a fost unul mic în comparație cu activitățile de divertisment ori de recreere.
Urmărind diverse mărturisiri ale persoanelor care nu merg la teatru, dar care în trecut au interacționat mai mult cu acest tip de activitate, aflăm că principalele cauze sunt date de montările tehnice moderne care nu întotdeauna sunt pe placul publicului, de comoditatea cinematografului în comparație cu teatrul ori de prețurile prea costisitoare pentru unii. De asemenea, din câteva statistici se reliefeză faptul că mulți dintre cei care merg la teatru sunt persoane cu studii superioare, deși acest lucru nu reprezintă întotdeauna un criteriu.
Cu toate acestea, există numeroase persoane care sunt atrase de teatru. De ce să mergem la teatru, și nu la cinematograf? Alegem să avem activități cât mai apropiate de realitatea în care trăim, astfel încât putem observa că teatrul e viu. Totuși, în societatea noastră, cinematograful e mai plin ca teatrul, chiar dacă acolo nu vom întâlni niciun actor în carne și oase, ci vom fi puși în fața unor ecrane cu diverse efecte. În schimb, la teatru, actorii sunt pentru noi și încearcă să-și folosească toate abilitățile pentru a crea situații reale, puse pe platoul din față pentru a ne captiva, pentru ca în decurs de câteva ore să facem parte dintr-o altă poveste. Să nu uităm de efortul repetat al regizorilor, al scenariștilor etc. Mai mult, piesele trăite pe viu nu sunt departe de poveștile și experiențele fiecăruia dintre noi.
Comunicarea actori-public reprezintă emoție, regăsire, trăire și admirație. Toate, deopotrivă, sunt înzestrate cu viață. Urmărind câteva dintre teatrele din București, pentru multe dintre piese, prețul biletelor nu îl depășește pe cel al unui film la cinematograf. Totuși, numărul cinematografelor îl depășește cu mult pe acela al teatrelor. Și cererea este mare. Este îmbucurător că sălile teatrelor sunt pline la multe dintre piese și nu de puține ori biletele sunt epuizate imediat ce au fost puse în vânzare. Și mai îmbucurător ar fi să existe săli pline și în zonele rurale, și în orașele mici, putând, astfel, să existe oportunități de promovare a unui minimum de cultură prin piesele de teatru.
De ce să mergem la teatru? Fiindcă cel puțin acolo unde există opțiuni de învățare, să le acceptăm. Fiindcă teatrul reprezintă rafinament prin tehnicile de promovare a pieselor. Fiindcă prin teatru se transmite sensibilitate față către față. Fiindcă teatrul induce starea de bucurie prin însuflețirea celor de pe scenă și fiindcă nu există un punct final pentru a ne opri să discutăm motivele pentru care să mergem la teatru.
sursă foto: rfi.ro