de Alina PARTENIE și Alina ROINIȚĂ
„Strălucitoare este ziua zilelor, când după atâta suferinţă şi aşa de multe jertfe, suntem pentru totdeauna cu toţii laolaltă, înfăptuind astfel visul de veacuri, visul de aur al românilor”.
Iată ce îi scria Regina Maria lui Gheorghe Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba Iulia, cu ocazia proclamării Marii Uniri. 1 Decembrie este Ziua Națională a românilor sărbătorită azi cu fast și cu parade militare care vor să reamintească momentul Marii Uniri de la 1918. Românii participă la aceste evenimente, pentru mulți dintre noi nu se știe clar de ce, cert e că își doresc ca măcar o dată-n an să fie împreună. Steagurile din mâinile lor, de la ferestre, din mașini amintesc faptul că încă există spiritul național, că dincolo de toate neînțelegerile există încă o unire, un motiv care ne aduce împreună. Pe pământul „României dodoloațe” sau în Diaspora (din ce în ce mai mare) românii se bucură împreună în această zi.
Steagul și imnul de stat interpretat în momente solemne, dar și parada militară devin, de multe ori, spectacole. Parada militară serbează cu fast Ziua României, dar cu greu poate vedea spectatorul ei de azi sacrificiul înaintașilor pentru unirea și păstrarea independenței naționale. Parada militară are loc în jurul Arcului de Triumf, adevărat simbol al eliberării, care ne leagă de alte orașe importante din Europa, Parisul fiind cel mai cunoscut. Ziua de 1 Decembrie este marcată și de manifestații în stradă. E o altă formă de a-ți sărbători și, de multe ori, de a-ți apăra țara. De 1 Decembrie se aud discursuri. Televiziunile reflectă discursuri publice necreditabile ale politicienilor români, urmărindu-i pas cu pas în această zi, de parcă o țară s-ar defini printr-un discurs de cele mai multe ori atacator și lipsit de substanță… 1 Decembrie este o altă zi a cozilor, a îmbulzelilor: pentru paradă, pentru mâncare, pentru vizitarea unor obiective turistice. Să ne reîntoarcem spre adevăratul spirit al zilei de 1 Decembrie, tot prin cuvintele Reginei Maria: „Războiul sfârşit a fost războiul nostru sfânt pentru dezrobirea Ardealului. Când au plecat ostaşii, am fost şi i-am văzut. În ochii lor strălucea lumina entuziasmului. Am împărtăşit credinţa lor şi am fost părtaşa suferinţelor şi a zilelor grele, prin care toţi am trecut. Pe mulţi i-am văzut căzând cu braţele întinse spre Alba Iulia, cetatea împlinirii visului nostru”.
Dar poate că spiritul Unirii și semnificația ei se resimt și astăzi cel mai bine în Alba Iulia, locul în care acum 100 de ani se citea declarația de independență, consființindu-se, astfel, un ideal al tuturor românilor. La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii:
„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre”. Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919”.
Poate că discursul regelui Ferdinand I este cea mai frumoasă urare și cel mai frumos îndemn adresat românilor de 1 Decembrie, mai ales după 100 de ani:
„După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus și această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, bazate pe principii democratice ce sunt o chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional (…) Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare, prin strigătul: trăiască România mare, puternică şi unită!“
Acest strigăt răsună și astăzi, după 100 de ani, sub diferite forme, dar cu aceeași bucurie… Aceeași bucurie este împărțită și când peste 100.000 de persoane au fost așteptate la Alba Iulia pentru a aduna toate gândurile și sentimentele cele mai bune pentru a comemora data de 1 decembrie 1918. În restul marilor orașe din țară au avut loc ceremonii nu cu 100.000 de oameni, dar cu o sută de mii de simțăminte și cu o convingere comună: dincolo de toate, România nu e doar numele unei patrii, România e credința noastră comună! România e emoția fiecăruia dintre noi atunci când auzim numele unui campion mondial strigând România, România e mândria pe care o purtăm cu noi când vorbim despre frumusețile locurilor, România e locul oamenilor îndrăgostiți de tradiții și de obiceiuri, România e locul copiilor-eroi plin de entuziasm, România e dor, e cânt, e doină!
Astăzi, România sărbătorește mai multe decât se crede! Astăzi, România este o unitate care se bucură de libertate, este un vultur de aur încoronat care poartă o sabie și-un sceptru și care ne arată cele cinci provincii istorice între aripi: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Banat și Dobrogea. În drumul de întoarcere spre patria dragă, Regina Maria afirma că tot efortul, toată munca depusă, toate nevoile prin care a trecut nu au făcut decât să fie un avânt și pas spre a învăța cum să fie pregătită pentru cele mai grele momente care urmau până avea să ajungă la unirea poporului său:
„Dar mai toate au fost o muncă binecuvântată, m-au adus foarte aproape de inima poporului meu, m-au adus extrem de aproape de mizerie, durere, sărăcie și nevoie. M-au învățat multe și, mai ales, au cultivat până în cel mai înalt grad în mine dragostea de muncă și de caritate. Am învățat să nu mă feresc de nici un efort, să fiu gata pentru cele mai grele îndatoriri. Acum sunt pe drumul de întoarcere, iar strigătul «Imperateasa tutilor românelor» nu mai e o amăgire, ci o realitate. Ne întoarcem cu visul de veacuri împlinit. Nando se întoarce ca un mare rege care a înfăptuit unirea poporului său mai presus de tot ce se credea cu putință, o, Domnul fie binecuvântat, trebuie să-i mulțumim în genunchi și cu cea mai adâncă umilință! E un moment minunat, măreț.”
În ziua de 1 decembrie 2018, în anul Centenarului, sperăm să ne păstrăm credința și credințele, să luptăm spre o dragoste de patrie mai mare, să învățăm, asemenea Reginei Maria, că va exista și un drum de întoarcere spre o Românie și mai bună, mai demnă, mai solemnă! Astăzi, este unirea tuturor convingerilor, a ideilor și, mai presus de toate, a emoțiilor! La mulți ani, România Centenară! La mulț ani, române!
sursă foto: www.newsbv.ro