de Alina PARTENIE
Martie 2017, Paris
Pași grăbiți, cărți, mese rotunde, conferințe, traduceri, Livre de poche! Într-o zi de sfârșit de martie, pașii duc spre același loc în Parisul care revine la viață, plin de culori, de zâmbete. Recunosc că nicăieri nu am văzut atâția oameni citind. De la băiatul cu trotineta din tramvai și cu o Livre de Poche în mână, până la cei care lasă timpul să treacă pe o bancă, lângă o carte. În astfel de condiții, salonul de carte, redenumit Livres Paris, îți îndreaptă pașii grăbiți până la Porte de Versailles, acolo unde are loc și, vrând-nevrând, îi recunoști pe toți cei care merg într-acolo fiindcă poartă toți în privire bucuria întâlnirii cu cartea pe care o celebrează gurmand și gourmet ca orice francez.
Târgul a dat naștere multor dezbateri, iar personalități ale culturii franceze, printre care și Bernard Pivot, și-au exprimat nemulțumirea că, pentru un astfel de eveniment, vizitatorii trebuie să plătească, ceea ce s-a și întâmplat. Încă de la intrare, cărările care se bifurcă (nu întâmplător, acesta este și titlul unei cărți românești traduse și prezentate la Livres Paris). La început salonul nu pare mare, dar cu cât te apropii, cu atât îți dai seama că aici e locul în care, timp de patru zile (24-27 martie), cărți, pagini și idei foșnesc. Sunt, laolaltă, Livre de Poche cu „Dans ce petit sac j’ai ma petite bibliothèque” și Gallimard care își păstrează specificul, cu Radio France și cu Amazon. La Radio France sunt prezente dezbateri culturale interesante despre scrierea în artă, reunind deopotrivă Sibilla lui Michelangelo, Caravaggio și Vermeer într-un elogiu al artei, pentru că salonul de la Paris nu este numai despre carte, ci, mai ales, despre arte.
Sub titlul „Confluențe româno-franceze”, standul României și-a propus să fie viu, prezent cu traduceri, mese rotunde, conferințe care să pună față în față două culturi, cea românească și cea franceză, reînviind diferite forme de expresie. Poezia a fost și ea prezentă, prin reprezentanți ai avangardei (Gherasim Luca, Ion Vinea) și prin multe volume de poezie contemporană. De altfel, mi-a sărit în ochi o traducere în franceză a Zenobiei lui Gellu Naum, dar și traducerile prezentate în cadrul salonului de carte: La vie commence vendredi de Ioana Pârvulescu și Exuvies de Simona Popescu.
Marocul a fost invitatul de onoare de la această ediție, o prezență inedită, care lăsa un semn oricărui trecător: fragmente, idei întinse pe pagini din care vizitatorul se putea „servi” pentru amintire. Sub sloganul „Ceci n’est pas un livre”, Amazon a pus în prim-plan cartea audio și programul audible, dar și un workshop despre autoeditare care pare să facă parte din colecțiile „pour les nuls”, frecvente și adevărate subiecte de reclamă în spațiul francez actual.
La Salonul de Carte din Paris te poți pierde cu ușurință, printre cărți, standuri, idei. Lipsindu-i, poate, o notă chic așteptată, nu îi lipsesc, totuși, dezbaterile și chiar povestea pe care o poți scrie în câteva minute după ce ai intrat acolo. Au revoir, Livres Paris, 16-19 martie 2017! În Paris e liniște, mai liniște decât te-ai aștepta, e viață, deși mulți nu s-ar aștepta. Salonul de carte e momentul în care se pun cap la cap idei, se întâlnesc cititori-autori-traducători-editori într-un traseu complex, care, ca în multe alte locuri, rareori este cunoscut de publicul larg. Într-un final, târgul de carte parizian e o bucurie: cartea pe hârtie există, rezistă, e plină de viață. Sacoșe pline cu Livre de poche demonstrează că sfârșitul trâmbițat al cărții este departe.
Noiembrie 2017, București
Pași grăbiți, priviri curioase, gânduri răzlețe, cărți, lansări, fugă după autografe, produse tradiționale, oferte, bonusuri! Iată cum poate fi sintetizat evenimentul cultural al toamnei, Târgul de carte Gaudeamus, ediția 2017. Romexpo devine pentru cinci zile spațiul întâlnirilor: între cititori, între cărți, între țări, între culturi, propunând (vechi) noutăți editoriale. Este cel mai mare târg românesc de carte, un început cultural și nu numai, o oprire aproape obligatorie pentru persoane cu motivații diverse. Din pasiune, din obligație, din obișnuință: iată cum Gaudeamus reunește an de an cititori, cumpărători, autori, lansări, muzică etc. Să ne bucurăm, așadar!
Privit de sus, pavilionul central al Târgului Gaudeamus pare un furnicar, în care poți aștepta bucuria întâlnirilor întâmplătoare, nu completarea unei liste. Însă Gaudeamus este ca alte atâtea evenimente în stil românesc, un moment în care bunul gust se îmbină cu snobismul, în care ne intersectăm priviri recunoscătoare cu priviri sfidătoare și, de ce nu, căutăm reduceri. Dincolo de toate acestea, Gaudeamus oferă posibilitatea unei întâlniri cu cartea. Deși te poți pierde, poți căuta dezorientat, la Gaudeamus găsești apariții recente, colecții care îți pun și îți răspund la întrebări, istorii culturale, bestselleruri, edituri mai puțin cunoscute care devin vizibile etc.
Gaudeamus este și târgul lansărilor: încă de la intrare, voci diferite se suprapun, încercând să se facă auzite. Este locul în care poți alerga după un autograf pe scări după ce l-ai văzut pe Matei Vișniec sau poți aștepta nerăbdător următoarea lansare. Căci târgul îți rămâne mai bine întipărit în minte dacă obții un autograf. La Gaudeamus poți vedea oameni atât de diferiți, încât îți dai seama că acolo regăsești pentru câteva zile o fărâmă din România. Ca în fiecare an, și în 2017 târgul de carte are un invitat special, urmând modelul târgurilor de carte din străinătate. De această dată, invitatul special a fost Uniunea Europeană. Principalele evenimente care au marcat acest eveniment, „Acasă, în Europa”, au fost lansări de carte, întâlniri cu autorii, autografe. Un semnal că acasă a devenit acum și Europa, iar identitatea culturală se construiește și prin acceptarea și integrarea valorilor celuilalt. Ca un semnal al acestei comuniuni este faptul că Matei Vișniec (scriitor român și francez, deopotrivă) a fost președintele de onoare al târgului.
În antiteză cu aceste evenimente de bună-credință, la un târg de carte românesc se pot lansa și unele „scrieri” care nu tocmai sincronizează lumea culturală cu autorii și cititorii ei, iar anul 2017 a constituit, din păcate, un astfel de moment care nici măcar nu merită menționat aici. Ideea principală a unui târg de carte este că ar trebui să fie un început cultural, să pună în concordanță arta românească cu cea din afară, să își promoveze propriii autori și nu numai. La final, Gaudeamus are o frumusețe aparte prin povestea cărților și a oamenilor din spatele lor. Cu siguranță, târgul a fost un punct-cheie al acestei toamne. Poate mai controversat ca în alți ani, Gaudeamus reprezintă reperul de neevitat pentru oricine mai crede în carte, în mărirea și decăderea ei, în impactul pe care cultura îl poate avea în societatea contemporană.
Sursă foto: www.becomingphill.com