de Alina ROINIȚĂ
Romanul Doinei Ruști, Mâța Vinerii, prezintă o lume veche, încă din Bucureștiul fanariot, în care elementele fantasticului se îmbină perfect cu cele reale. Cartea este structurată în nouă părți urmate de un glosar unde sunt explicați diverși termeni mai puțin întâlniți. Mai mult, fiecare episod al cărții poartă un titlu și vrea a introduce cititorul într-o ficțiune dinainte cunoscută.
Mâța Vinerii aduce în prim-plan un oraș îndepărtat de timpurile noastre, în care elementele fantastice dominate de vrăjitorii, de licori ori de alte profeții erau parte a vieții de atunci. Firul narativ se concentrează asupra naratorului, și anume a Mâței Vinerii, cea care a părăsit Bucureștiul de mică din cauza ciumei care i-a ucis părinții. În acest fel, primele capitole prezintă, într-o trecere continuă de la trecut la prezent și viceversa, istoria Mâței Vinerii. Bogăția limbajului Doinei Ruști trimite cititorul la o lume de basm, unde expresiile euforice și expresive conturează un stil compact.
Mâța Vinerii este prezentată de la o vârstă fragedă când a fugit în Brașov după valul ciumei. În vremea adolescenței, pe la vreo paisprezece ani, ea se hotărăște să se întoarcă în București pentru că, potrivit credinței sale, viitorul ei se afla în locul care semăna cu un bob de lumină. Mâța Vinerii a plecat la drum cu scopul de a-l găsi pe moșicul său, cuviosul Zăval care, între timp, murise. Fiind îndrumată de o aparentă bunică a sa, Maxima, să nu-și dezvăluie identitatea, Mâța Vinerii se rătăcește prin Bucureștiul pitoresc, încercând să găsească locurile de altădată, dar și vrând să afle ce i s-a întâmplat moșicului său și cine e responsabil de moartea sa. Cu un curaj nemărginit, ea va trece printr-o serie de încercări, de la moartea singurei rude pe care o mai avea la dispariția Cărții bucatelor rele ori la sticla cu dop în formă de nas, care era păstrătoarea unei otrăvi cumplite, până la punerea în față cu realitatea, și anume înțelegerea faptului că lumea era copleșită de nedreptăți, iar oamenii se transformaseră în supușii banilor. Unele dintre problemele fundamentale ale lumii sunt puse în discuție în romanul Doinei Ruști: de la nedreptățile omului supus banului la neîndeplinirea dragostei sub toate formele ei ori la bucatele fantastice din Cartea bucatelor rele, cele care au posibilitatea de a lua mințile individului. Condimentarea fiecărei mâncări după rețetele din Cartea bucatelor rele avea să aibă diverse efecte asupra oamenilor:
„Nici n-au trecut trei ceasuri de când lumea scăpase de râs, că în bucătăriile Palatului au început să se coacă alte bucate rele. Silică învățase toate rețetele ori își făcuse copii și, cu toate că moșicul îi luase din tărie, mâncarea continua să răscolească mațele lui Costaș și să-i altereze sângele. Se auzea că fanariotul cerea numai dropii fierte până când carnea se înmuia într-atâta, încât cădea de pe oase ” (p. 174).
Descrierile Doinei Ruști sunt minuțioase și marcate de un miros vechi al vremurilor în care singurul mijloc de transport era trăsura, piețele erau pline de lume și de mărfuri deopotrivă, iar comunicarea se făcea prin viu grai. Universul culinar e dominat de o aură magică în care adepții marelui Sator scot în relief faptul că alchimistul există, că rețetelor le este adaugată o doză de magie pentru a putea fi pe gustul fiecărui individ rafinat al lumii fanariote.
Deși acțiunea se învârte în jurul Mâței Vinerii, celelalte personaje ale cărții sunt cel puțin la fel de interesante. Pe de o parte, personajele care poartă un nume, precum Caterina Greuceanu, Cuviosul Zăval, Dubois, Maxima Tutilina, bucătarul Silică, Perticari etc. se reliefează prin diverse calități sau aptitudini mai puțin obișnuite, precum posibilitatea de a face să apară și să dispară lucruri, capacitatea de a folosi elemente fantastice în prepararea rețetelor culinare etc. Pe de altă parte, grupurile sociale sunt personaje excepționale deoarece erau mandatarii unor acțiuni neobișnuite: scamatorii, bucătarii, satorinii etc. Dintre aceștia, satorinii erau cei care contau cel mai mult pentru Mâța Vinerii, fiindcă printre ei se număra și Cuviosul Zăval. Acesta era primul pe lista satorinilor deoarece putea să facă mai multe decât restul, având capacitatea de a schimba direcția vântului ori de a se transporta la mare distanță. Sator reprezintă entitatea care nu poate fi denumită, însă care se situează deasupra oricărei alte forțe supranaturale pentru Mâța Vinerii, în jurul credinței sale pentru satorini, concentrându-și toată viața. Mai mult, în carte sunt prezentate numeroase personaje care sunt individualizate datorită puterilor pe care le au, precum vrăjitoarea care venise să mănânce fericirile Bucureștiului ori apariția lui Burchioiu sub forma unei stafii.
Mâța Vinerii prezintă o suită de episoade care sunt construite într-un univers fanariot magic. Savoarea cărții este dată de descrierile personajelor, ale locurilor și ale rețetelor oculte. Cotidianul din Mâța Vinerii este reprezentat într-o formă suprarealistă, unde vrăjitorii, sanatorii, bucătarii, ambasadorii, scamatorii și negustorii creează un carnaval demn de pus în scenă. Mâța Vinerii reprezintă, astfel, nu un nume, ci un complex de scene create pentru a ilustra pitorescul unei lumi apuse, dar și subtilitatea graniței dintre real și fantastic.