Editura Polirom vă invită să citiți un fragment din volumul Malvinița. Așa se scrie dragostea. Epistolar erotic. parCurs de comunicare creativă de Eugen Istodor.
O carte cu totul aparte, Malvinița împletește o poveste de epocă despre iubire cu reacțiile și experiențele studenților din vremea noastră. Din scrisori, bilețele și tot felul de însemnări, se conturează povestea Malvinei Engler, o evreică născută la Cernăuți și absolventă de Litere, ajunsă la București în anii 1930. Așezate în ordine cronologică, scrisorile ei și mai ales cele primite de la nenumărații amanți – uneori romanțioase și naive, alteori prozaice și interesate, dar mereu pitorești – îi reconstituie viața amoroasă de-a lungul cîtorva decenii, pînă în anii 1960. În contrapondere, în prezent, la cursul de scriere/comunicare creativă al lui Eugen Istodor de la Facultatea de Litere din București, studenții și profesorul discută cu și despre Malvinița și îi scriu scrisori, alcătuind împreună o poveste în poveste.
Eugen Istodor este jurnalist, absolvent al Facultății de Litere, Universitatea din București. Doctor în sociologie, cu o cercetare despre umor coordonată de profesorul Vintilă Mihăilescu. Între 1990 și 2011 a fost senior editor al publicației Cațavencu, săptămînal incomod, devenită din 1992 Academia Cațavencu, și semnatar al rubricilor de interviu și reportaj. Între 2011 și 2014 a fost reporter la săptămînalul Cațavencii. A colaborat cu Cotidianul și cu Dilema veche și este fondatorul secțiunii Perspektiva de pe HotNews.ro. Este cadru didactic la Departamentul de Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere. De același autor la Editura Polirom: Viețașii de pe Rahova (2005, 2008), Cartea vieții mele (2007), Dicționarul ideilor fixe. După 20 de ani (2009), 101 cărți românești de citit într-o viață (2012) și Cațavencii și tribul lor (2018).
FRAGMENTE
8 Martie 1944
Stimată Doamnă Loewenbach,
V‑am căutat astă‑seară, pe la orele 19.20, deoarece mi se făcuse un dor nebun de D‑stră.
Nu v‑am mai văzut de‑atâta timp și‑avem atâtea să vă spun !
Soția mea este bine ; copiii sunt de asemenea bine, sănătoși și vă trimet cu toții respectuoase sărutări de mâini.
Cât despre mine, eu vă doresc mai mult ca niciodată, iar viitorul meu nu‑l pot concepe fără D‑stră. Am planuri mari de tot, să merg cu D‑stră la Viena, Paris, Londra, USA (în treacăt mergem s‑o vizităm și pe Ştefi, știți – Ştefi, dela Serviciul pașapoartelor).
Vreau să‑mi arăți totul pe unde vom trece și pe unde ai mai trecut și tu de‑atâtea ori… dar fără mine.
Toate astea numai fiindcă te iubesc mult, mult de tot, plictisitor de mult.
Dar până la călătoria cea mare vă las aici două bilete : pentru Gioconda și pentru Teatrul Nostru.
Te dorește și‑ți sărută mâinile
Andrei A. Cernea
Am plecat la ora 19.35.
***
8 Iulie 1944
Chérie,
Mâine este o săptămână de când am primit scrisoarea ta. Iartă‑mă c‑am întârziat atât de mult cu răspunsul, dar n‑am știut ce să răspund și încă nici acum nu știu prea bine ce trebuie să fac.
În orice caz, nu mi‑a plăcut felul pe care ți l‑ai ales ca să‑mi fac reproșuri. Ai recunoscut singură că e urât, iar eu îți spun că e mai mult decât atât : e foarte urât. Şi cu toate acestea ar fi foarte explicabil, dacă ai fi fost la mare nevoie, dar, în fiecare scrisoare ce‑mi trimiți, îmi spui că joci cărți. Or, eu știu că, atunci când n‑ai, te lipsești de jocul de cărți.
Şi apoi exemplul pe care mi l‑ai dat, oricât ar fi fost el dat așa, nu pentru mine, ci pentru el în sine, a fost tot atât de urât. Îmi pare rău că trebuie să ți‑o spun. Mi‑ai spus de atâtea ori că ești ambițioasă. Cuvintele tale însă nu sunt deloc acelea ale unui om ambițios.
Nu m‑așteptam deloc la cele ce mi‑ai scris și n‑aș mai fi surprins acum să scrii și să‑mi arăți pe o scrisoare întreagă cât de mult mă iubești.
Regret foarte mult cele ce s‑au întâmplat, atât scrisoarea ta, cât și răspunsul meu și regret cu atât mai mult cu cât te iubeam și cu cât eram convins că erai o femee cum nu se mai găsește alta ; mă faci acum să ajung la banala constatare că toate femeile sunt la fel.
Mai multe n‑am ce‑ți spune. Mă cunoști foarte bine și sunt într‑adevăr influențabil, pentru că cu capul în nori și deci jucăria momentului – sunt vorbele tale.
Te scutesc, așa după cum mi‑ai cerut tu, de justificări și argumente.
Regret încă o dată toate cele întâmplate și pentru tot ceea ce e vina mea te rog foarte mult să mă ierți.
Îți sărută mâna și te asigură de dragostea lui
Andrei A. Cernea