Alina PARTENIE
Una dintre mizele cele mai importante ale oricărei literaturi este să fie cunoscută, înțeleasă și apreciată de copii, de lectorii în formare și să formuleze, de multe ori, aprecieri critice ce le influențează și mai târziu alegerile de lectură. Astfel, poate că rolul cel mai important al orelor de literatură este să se adapteze acestor cititori în formare, alegând echilibrat cărți care să corespundă orizontului de așteptare, preferințelor de lectură ale copiilor, dar și să impună un standard de valoare.
Ne întrebăm cu toții de ce copiii nu mai citesc Amintiri din copilărie, de ce pășesc cu îndârjire spre Medeleni, iar romanele fantasy li se par mai cool decât poveștile cu Feți Frumoși și Ilene Sânziene. Ni se par mai superficiali, adesea neatenți, mereu grăbiți, nedispuși să ne valideze propriul canon literar. Extrem de interesante sunt situațiile în care copiii citesc literatură universală contemporană: mulți i-am văzut citind cu poftă tomurile mari din Harry Potter (pe care îl așteaptă cu nerăbdare) sau poveștile lui Roald Dahl, cum ar fi Marele Uriaș Prietenos, ba chiar nici Jules Verne nu le displace. Dar ceva lipsește în întâlnirea autentică cu textele literaturii române.
Prima barieră pe care o regăsesc este limbajul: limbajul traducerilor și al literaturii contemporane este, bineînțeles, unul mai ușor față de multitudinea de arhaisme și regionalisme din literatura clasică românească. „Nu îmi place să citesc pentru că nu înțeleg cuvintele!” este una dintre justificările oferite de către aceștia. A doua este reprezentată de realitatea care nu corespunde propriilor realități, făcând din literatura română clasică, mai degrabă, o piesă de muzeu decât o formă de relaxare. Și altele asemenea. Da, există aceste bariere pe care nu le putem nega, dar ne întrebăm ce soluții am putea găsi? Obligația de a citi funcționează pentru o perioadă scurtă, lectura operelor din literatura universală este, ce-i drept, o încântare, dar nu poate înlocui lectura literaturii naționale. Și atunci, încotro? Care ar fi primul pas către cunoașterea (și înțelegerea!) propriei literaturi?
O soluție ar fi cunoașterea și promovarea literaturii române contemporane dedicate copiilor. Aceasta reprezintă un segment aflat din ce în ce mai mult în dezvoltare, existând, pe piața de carte, proiecte editoriale dintre cele mai interesante. Astfel, realitatea literaturii este asociată cu realitatea copilului, cu limbajul cu care acesta este familiarizat, putând, astfel, să citească pentru relaxare. Deși se transmit aceleași idei, modul de transmitere este diferit, iar copilul își regăsește propria realitate, propriile experiențe și propriul limbaj în paginile unei cărți. Ce încântare!
Nu vom insista asupra conținuturilor acestor cărți, atrăgând atenția doar asupra specificului literaturii actuale pentru copii. În primul rând, ilustrațiile sunt actuale și adecvate cititorilor. În al doilea rând, temele abordate sunt „din lumea reală” (așa cum îmi spunea un copil de curând). Sunt, desigur, teme universale: copilăria, jocul, școala, prietenia, familia (teme regăsite și în literatura clasică), dar sunt adaptate prin transpunerea artistică noilor generații. Putem regăsi călătoria unui băiat din viitor în trecut, viața animalelor, călătoria prin alte universuri într-un limbaj accesibil, contemporan. De exemplu, în Istoria lui Răzvan, de Horia Corcheș, un băiat dintr-o epocă digitalizată (nu foarte îndepărtată de vremea noastră), în care cărțile tipărite se găsesc într-un muzeu, ajunge în istoria îndepărtată prin intermediul caietului bunicului (un exemplar rar, în care încă se mai scria de mână). Forma textului (schimb de documente scrise în Word), limbajul actual, situația contemporană nu pot decât să atragă orice cititor indiferent de vârsta sa.
Un alt text care îi apropie pe copii subtil de o altă realitate este Războiul solomonarilor de Moni Stănilă, carte prin care cei mai mici pot cunoaște mitologia românească într-o manieră accesibilă. Evdarea în literatura română pentru copii poate continua, facilitându-ne subtil întâlnirea și cu literatura clasică: O vară cu Isidor prin vizita copilului la Grădina Zoologică și prin evadarea fetei la Sinaia ne poartă cu gândul spre alte Amintiri din copilărie, Olguța și un bunic de milioane ne duce repede spre La Medeleni, în alte forme ale aceleiași realități. Mai departe, putem păși pe tărâmul fantasy al Ferboniei sau al Vertijiei. Doar simpla enumerare a unor titluri de literatură română contemporană arată modul în care literatura vine să răspundă așteptărilor noilor generații: „Andilandi”, „Pericol”, „Aventurile piratului Ket”, „Domnul Papuzek”, „Aventuri pe Calea Moșilor”, „Vremea vrăjitoarei Niciodată”, „Val și cetatea sufletului” și multe altele pe care le putem găsi … la un click distanță!
Dacă acceptăm că rolul literaturii este acela de a transmite valori umane care să fie aplicate în viață, ne va fi mai ușor să găsim o cale de comunicare prin literatură cu cei ce ne urmează nouă. Și, poate că pornind de aici și acum, spre trecut, luând ca punct de reper lumea actuală, vom descoperi și literatura română clasică mai vie, mai actuală, mai fascinantă și nu ca pe o barieră apărută în lista de lecturi de la școală. Poate că rolul școlii, în general, este să se adapteze vieții și, astfel, cunoscând-o, să o poată modela spre un alt ideal care să conțină, laolaltă, binele, adevărul și frumosul.
Sursă foto: ziarullumina.ro