Marina Dumitrescu, 2018, Trăind printre voi, cu atenție, București, Vremea, 184 p.

de Alina PARTENIE

Există puține voci publice actuale care transmit echilibru, măsură, adaptare și spirit de observație, toate laolaltă. Într-un univers mass-media eterogen, există voci importante care rămân neauzite, neînțelese, poate, de dragul societății spectacolului. Puțini dintre noi o știm pe Marina Dumitrescu, realizatoare de emisiuni la Radio România Cultural, fostă jurnalistă pentru BBC (Londra și București), RFI (Paris), Europa Liberă (Praga și București), cea care a cunoscut viața și trăirea în mai multe capitale europene, ceea ce a făcut-o să își exerseze în mod antropologic, spiritul de observație și de uimire. De-a lungul vremii, a publicat articole în Dilema, Dilema Veche, Idei în dialog, România literară, Revista 22, Lettre internationale și a făcut parte din colectivul de redacție de la Courrier International. Volumul de eseuri Trăind printre voi, cu atenție, apărut în acest an la editura Vremea și reunește o serie de articole publicate în diferite reviste culturale din 2013 până în prezent, iar ultima parte „Addenda” cuprinde articole mai extinse publicate în Idei în dialog, Dilema Veche, Lettre internationale.

Cartea nu este organizată tematic, autoarea precizând că preferă o organizare spontană care să reia propriile experiențe și opinii de-a lungul vremii. Cartea este precedată de un cuvânt-înainte al lui Mircea Vasilescu, multă vreme redactor-șef la Dilema Veche, care anticipează demersul și structurează așteptările tematice ale cititorului, evidențiind atât profesionalismul Marinei Dumitrescu, cât și permanenta raportare la realitatea cotidiană și la „adevărurile demne și folositoare care ar trebui să ne guverneze gesturile și opțiunile de viață, pentru valorile culturale perene și nobile” (p. 6). De asemenea, ea „știe să treacă dincolo de zgomotele clipei și să etaleze elegant și firesc adevărurile și valorile esențiale, fără de care ne-am sufoca” (p. 6). Este, deci, un discurs contemporan, ancorat în cotidian, dar un discurs al permenentei raportări la valorile generale. Temele revin de-a lungul cărții în articole diferite: politețea, bunul-simț, discreția, dragostea, credința, călătoriile, comunismul, tehnologia, cultura înaltă etc., iar aparenta ordine aleatorie își găsește justificarea cu fiece pagină făcând permanente raportări la o lume așa cum ar trebui să fie.

Atenția din titlu este canalizată, cu ochi antropologic, asupra unor amănunte cotidiene. Nu întâmplător, primul articol este „Puterea de a mulțumi”, gest care a devenit, pentru mulți dintre noi, pur formal. Această invitație la retrospecție printr-o mulțumire sinceră este susținută și de o scrisoare a lui Seneca către Lucius, din care Marina Dumitrescu reia un fragment: „Eu datorez foarte mult soarelui și lunii, chiar dacă nu răsar special pentru mine. (…) Uneori, chiar mărturisirea că ești îndatorat reprezintă o răsplată” (p.10), autoarea concluzionând că „zi de zi, negreșit ne apare în cale prilejul de a mulțumi unui sfânt, unui vecin sau altcuiva” (p. 11). Alte detalii cotidiene aflate sub lupa extrem de atentă a Marinei Dumitrescu sunt discrețea („Discrețea în secolul XXI, o virtute expirată?”), politețea și exprimarea contemporană a dragostei („Dragostea și spiritul critic”, „Iubirea, o abstracție”) etc.

O altă temă este raportarea permanentă la celălalt. Este, pe de o parte, raportarea la cel pe care omul obișnuit îl consideră diferit tocmai prin statutul distinct al acestuia. Un demers extrem de interesant poate fi regăsit în capitolul „Poetul, ca om”, în care pornește de la imaginea poetului dintr-un film recent, din 2016, Paterson al lui Jim Jarmusch, în care autoarea observă o „antropologie” a poeziei. Îi regăsește apoi, prin versuri, nu numai pe poeții-oameni din culturi și epoci diferite: Pessoa, Eliot, Arghezi, ci intuiește și condiția explicită a poetului în Psalmii lui David: „Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea, pe care ai urzit-o în cele mai de jos ale pământului” (p. 17). Tot raportarea la celălalt poate fi regăsită și în articole ca „Străinii vs. înstrăinații” sau „Noi și ei”, în care raportul identitate/alteritate este modificat prin exemple concrete, punându-se întrebări elocvente care pot duce către reflecții mai largi, mai ales acum, în preajma sărbătorii Centenarului Marii Uniri: „Dar cine să fie, oare, străinul de neam? Cumva Mitropolitul-martir Antim Ivireanul, portdrapelul Independenței Carol I, generalul Berthelot, Regina Maria, creatorul școlii românești de medicină Carol Davila, întemeietorul școlii românești de sculptură Karl Storck, Paisie Velicinovski de la Neamț, Nicodim de la Tismana, Antonio Maria del Chiaro, secretar al lui Constantin Brâncoveanu și fidel prieten al Țării Românești?” (p. 32).

Călătoriile sunt și ele o temă preferată în articolele din acest volum, apărând și descrieri de locuri, cum ar fi Londra cea cosmopolită sau Lisabona, orașul unde totul pare posibil și care aduce laolaltă contraste surprinzătoare de culturi și civilizații. Totuși, îndemnul permanent este la o călătorie în sine însuși, autoarea apelând tot la Seneca: „Crezi că numai ție ți s-a întâmplat să te minunezi ca de ceva nemaipomenit că, deși ai călătorit până departe, și ai trecut prin locuri felurite, nu ai reușit să scapi de tristețe și de suferința spiritului tău? Sufletul trebuie să ți-l schimbi, nu cerul de deasupra capului!” (p. 21). Alte teme sunt referitoare la evenimente culturale, cum ar fi Festivalul George Enescu, la importanța mecenatului bazată pe apropierile și deosebirile semantice dintre caritate, filantropie și mecenat. Nici problemele actuale nu sunt uitate, cum ar fi mediul, alimenția sau pelerinajul.

Fiecare eseu din volumul Trăind printre voi, cu atenție este, mai degrabă, o radiografie sinceră menită să stârnească întrebări cititorului. Fiecare rând este scris cu atenție, cu conștiința importanței cuvântului, iar Marina Dumitrescu impresionează prin cuvintele alese, prin citatele erudite din diverse domenii, prin analogii surprinzătoare. Dincolo de toate, cartea este cu atât mai actuală și mai impresionantă, cu cât îndemnul că binele, adevărul și frumosul trebuie să revină în viețile noastre este mai puternic. Poate că eseul despre dragoste și spiritul critic este cel care poate sintetiza scopul acestei cărți: critica societății, făcută cu atenție de Marina Dumitrescu, izvorăște tocmai din dragostea pentru om, viața și menirea lui.

 

Cartea poate fi comandată aici: https://www.libris.ro/ 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *