Matera, între „atunci” și „acum”. Capitala europeană a culturii în 2019

de Alina ROINIȚĂ

În 2019, toate drumurile culturale duc în sudul Italiei, la Matera. Alături de orașul Plovdiv, Matera este capitala europeană a culturii anul acesta. Orașul vechi al Materei este construit în piatră, urcând stâncile în trepte și coborând până în văile rupte-n două de o apă limpede numită Gravina. Deseori, este cunoscut, mai degrabă, sub numele de Sassi di Matera. Aruncându-mi ochii spre stâncile care nu par să fi fost populate de om, pe de o parte, din depărtare se văd peșteri care zac în jurul lor ca-ntr-o șiruire de zigzaguri. În forma lor cea mai naturală, peșterile din Matera sunt considerate locuite de om încă din Paleolitic, așa cum ne spune ghidul. Nimic dinăuntrul lor nu este alterat. Pe de altă parte, o privire în sensul opus aduce în față alte caverne care sunt construite unele peste altele, urcând pe stânci, cu drumuri, trecători, scări și tot felul de căi subterane. Orașul acesta a fost casă multor civilizații, fiind considerat unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii, în fapt, al treilea cel mai vechi oraș al lumii care a fost locuit în mod continuu timp de 9000 de ani. Din 1993, orașul Matera a fost introdus în patrimoniul UNESCO.

Cum erau denumite și împărțite locuințele din Matera? În orașul vechi, erau cunoscute sub numele de Sassi și se împărțeau în două categorii: Caveoso și Barisano. Laolaltă, cele două formau un amestec de roci construite ierarhic și cu un turn în mijlocul lor în care aveau să se tragă clopotele ce răsunau peste canionul de lângă oraș. Câteva locuințe sunt deschise publicului, iar mirarea de acolo e mare! Un pat, o sobă, o grotă subterană pentru rugăciuni ori pentru morminte și un adăpost pentru animale, aproximativ toate în aceeași încăpere, într-un spațiu destul de îngust, săpat în piatră. Patul era împărțit de mai mulți membri ai familiei, în special de copii. Unele tablouri de pe pereți, apărute mult mai târziu, arată cum oamenii strângeau zăpada în timpul iernii și o țineau în grotele din subteran pentru a se răcori vara cu ea sau pentru a conserva mâncarea. Tot acolo, oamenii construiau cisterne de apă.

Peisajul grotesc mă însoțește peste tot în Matera și este asemenea unei caricaturi cu multe fețe. Ieșind din una dintre locuințe, am intrat, la câteva secunde, în alta și, totodată, am descoperit un spațiu destinat închinării și rugăciunii. Ieslea care înfățișa Nașterea Domnului era prezentată în mod similar cu cea din Betleem. Este foarte posibil ca unul dintre motivele pentru producerea unor filme binecunoscute în acest loc, despre viața lui Iisus, precum Patimile lui Hristos, să fi ținut nu doar de frumusețea orașului în sine, ci și de spiritualitatea de care este legată comunitatea. Într-adevăr, când te izbești de turiști în stânga și-n dreapta, încerci să te agăți de cele mai abisale peisaje, gânduri ori idei pentru a trăi acea utopie a orașului. Restaurantele de jur-împrejur cu terase mici, înghesuite-n străzi înguste, contribuie la construirea unei antiteze profunde dintre atunci și acum.

Labirinturile de la suprafață se reflectă și în subteran și oferă imagini impresionante. Fie că este vorba de cavernele și grotele din și dintre locuințe, fie că este vorba de partea cealaltă a orașului, de peste Gravina, unde încăperile apar într-o formă destul de rudimentară, Sassiurile din Matera sunt fascinante! Ce m-a frapat prima dată când am ajuns acolo au fost clădirile de cult, numeroase chiar, iar prima catedrală în care am intrat, într-o zi de duminică, avea în mijloc un preot ortodox român care se afla în mijlocul Liturghiei. Frescele din catedrale aparțin stilului bizantin, iar cea mai veche catedrală de acolo poartă chiar numele orașului Matera și datează din anul 1270. La număr, lăcașurile de cult sunt peste 150 și se spune că prin ele pot fi observate schimbările care au avut loc de la viața de călugăr, monahală, la cea de societate. Trecerea de la sihăstrie la societate și de la grote la o întreagă rețea de caverne denotă o evoluție clară spre comunitate prosperă. Cele trei muzee principale, Muzeul Național Ridola, Muzeul de Sculptură Contemporană și Muzeul Național de Artă Medievală prezintă perioadele istorice și principalele opere de artă, pictură și sculptură, din sudul Italiei.

Umblând printr-un labirint urmărit de istorie, care nu a luat sfârșit decât pe la jumătatea secolului trecut, m-am trezit, pe neașteptate, în contextul unei lumi diferite. Cu toate că Matera atrage mii de vizitatori anual, orașul se deosebește de multe alte centre turistice din Italia care și-au extins inovațiile, acaparând trecutul. În 2019, simplitatea, tradiția și spiritualitatea de altădată conduc pașii noștri prin mii de ani de istorie într-un oraș al culturii, Matera.

 

sursă foto: Alina Roiniță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *