„Trecutul este întotdeauna un reproş adus prezentului”

Monika Fagerholm, 2020, Cine a ucis-o pe Bambi?, Iași, Polirom, 256 p.

Alina ROINIȚĂ

Romanul Monikăi Fagerholm, Cine a ucis-o pe Bambi, este o reprezentare a unei societăți contemporane, în care prieteniile, iubirile și traiul prosper din trecut au deraiat în evenimente marcante, care au lăsat în urmă o stare de vinovăție și un sentiment de angoasă puternice.

Firul cărții are în centru un moment-cheie: un viol care a avut loc într-un grup de prieteni. În timpul unei petreceri, Sascha Anckar a fost sechestrată într-o cameră, la subsolul unei vile, de fostul ei iubit, Nathan, care a violat-o alturi de alți trei colegi, printre care și Gusten. Cel din urmă, ajuns mai târziu un agent imobiliar de succes și aparent ducând o viață frumoasă și liniștită, poartă o vină teribilă pentru acest fapt, chiar dacă au trecut mulți ani de la acel moment.

Evenimentul în sine este reprezentat ca un punct de pornire a traumei pe care Gusten și-o dezvoltă ulterior. Deși a fost singurul care a vrut să-și ispășească pedeapsa, denunțând el însuși violul la poliție, și care a simțit urma de regret încă de când a participat la siluirea Saschei, întreaga lui existență se va goli treptat, nereușind să mai ajungă decât rareori la o stare de liniște. Romanul este construit din scene din trecut și prezent, care se îmbină constant. Gusten retrăiește tot evenimentul odată cu momentul în care un amic de-al său se hotărăște să facă un film numit Cine a ucis-o pe Bambi?, urmărind momentele-cheie ale acelei întâmplări. Declinul psihic al lui Gusten este unul alert și destul de crud, dureros și instabil, întrucât „trecutul este întotdeauna un reproş adus prezentului” (Robert Penn Warren). Fără vreo ordine anume, trecutul lui Gusten apare asemenea unor licăriri, fără a-i lăsa prea multe momente de pace, în timp ce în fața lumii prezența lui pare una împlinită.

Situațiile pe care le construiește Monika Fagerholm sunt rupte dintr-o realitate de care toți am auzit la un moment dat, cel puțin din mass-media. Modul în care autoarea construiește aceste situații este impresionant, fiindcă, pe lângă o limbă vie, plină de englezisme și puternic argotizată, specifică tinerilor și găștilor, se poate observa o descriere fidelă a unor oameni care „se autoratează”, a unor părinți copleșiți, a paradoxurilor de tip aparență vs. esență. Romanul are un fir psihologic solid, prin descrierile momentelor delicate și ale emoțiilor în contradictoriu. Lupta continuă care se dă înăuntrul lui Gusten conduce, fără echivoc, la o destabilizare permanentă a acestuia.

Pe lângă descrierea lui Gusten, care este atent detaliată, sunt prezentate destul de amănunțit și destinele altor personaje, unele frivole, altele aparent puternice, cum ar fi Nathan și mama sa, Annelise. Cu aceeași precizie, autoarea insistă asupra experiențelor care au declanșat ceva în viața personajelor sale, evidențiindu-le acele trăsături din înalta societate, unde eleganța se întâlnește cu superficialitatea.

Cine a ucis-o pe Bambi? este un roman care trezește neliniște, cu multe note șocante și monotone, deopotrivă. Dezvăluind momente care sunt întrerupte permanent de pendularea trecut-prezent, cartea descrie destine care zac în neputință, în singurătate și în eșec.

Cartea poate fi comandată aici: Editura Polirom

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *