Mihaela-Roxana MUNTEANU
Mauro Corona, 2021, Ca o piatră în râu, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone, Polirom, 216 p.
Un bildungsroman
„Cine s-a îndepărtat nu pleacă cu mâinile goale, fură întotdeauna un pic din sufletul celuilalt. Nu ieși cu sufletul întreg dintr-o despărțire sau din împărțirea unor bunuri comune.“ (p. 9), așa cum nu ieși cu sufletul întreg dintr-o copilărie dominată de umilință. Scriitor, alpinist și sculptor, Mauro Corona construiește prin Ca o piatră în râu povestea unui alter ego, povestea unui sculptor în lemn, îndrăgostit de alpinism și de scris, bântuit necontenit de amintirea unui trecut nefericit, marcat de brutalitatea tatălui, de sărăcie, de dorința acerbă de a-și depăși condiția.
Ca o piatră în râu este un roman al căutării sinelui și al sensului vieții, în general, este o meditație pe tema destinului. Cartea este dominată de o tensiune aproape sufocantă, care derivă din livrarea în doze mici a tramei. Cortina se ridică încet, iar mecanismul de ridicare dă erori, se oprește brusc, în tensiune, pentru a lăsa cititorului posibilitatea de a se concentra asupra fiecărei imagini care alcătuiește decorul: imaginea unui animal sălbatic, a unui munte, a unei pietre, a unui pârâu, a unei păduri, a unui copac sau a unei simple bucăți de lemn.
Despre un sine rătăcit
Încercând să se retragă dintr-o copilărie zbuciumată, protagonistul romanului, devenit sculptor, ajunge să fie stăpânit de viciile pe care le blama la tatăl său. Alcoolul și violența îi marchează tinerețea nu numai pentru că, prin ele, își construiește propria lume, propriul destin, dar și pentru că îl ajută să creeze artă. Prin voiciunea tăieturilor sale, bucățile de lemn, prind viață, spun povești. Când, după multă trudă, cunoaște, în sfârșit, succesul, prin recunoașerea valorii sale artistice, se întoarce la origini: se retrage în munți, într-o cabană asemănătoare cu cea a copilăriei sale. Trecutul îl cheamă acasă, îl însoțește în escaladele pe munte, în sculptură, în momentele în care se adâncește în alcool.
Tânărul sculptor explorează atât întunericul locurilor ascunse în munte, cât și întunericul propriei ființe. Viața sa se desfășoară într-un ritm bulversant, condusă de mizerie, violență, talent, alcool, trădare și traumele copilăriei. În mica sa cabană se îndrăgostește, iubește, își pune întrebări și caută răspunsuri.
Când am început cronica aceasta, am gândit că mai mult decât „Uau!!!” nu pot spune. Oamenii empatici și care-și pun întrebări adânci vor rezona grozav cu această carte. Mauro Corona sculptează în bucăți de celuloză nu numai povești, ci și veritabile aforisme, căci romanul acesta este ca o nesfârșită listă de „expresii frumoase“, asemenea celor notate de copii în anii de școală.
Cartea poate fi comandată aici: Editura Polirom