de Alina ROINIȚĂ
Piața cărții din România este socotită a fi cea mai mică din Europa, conform Barometrului de Consum Cultural, consumul variind între 50 și 60 de milioane de euro anual. Un român cheltuie, cu aproximație, între 0 și 10 euro pe cărți anual, media la nivel național depășind cu puțin 3 euro. În acest sens, unde poate fi plasată societatea românească la nivel cultural? Consultând mai multe surse on-line și diverse statistici (EUROSTAT/Eurobarometrul/Barometrul de Consum Cultural), aflăm că din media consumului de carte, cele pentru copiii cu vârste de până la 12 ani sunt cele mai vândute. Odată cu creșterea în vârstă, românii obișnuiesc să fie din ce în ce mai puțin interesați în a cumpăra cărți pentru ei înșiși. Totuși, având în vedere acest barometru, se poate pune problema statisticilor folosite și a autenticității acestor statistici, dat fiind că măsurătorile nu pot fi tocmai precise, ele bazându-se pe anumite cifre care rezultă din matematica numărului de locuitori versus vânzările anuale. Nu puține sunt criticile care sunt aduse consumului de carte din România, dat fiind că din Barometrul Cultural reiese că aproximativ 45% dintre români nu citesc o carte într-un an, iar aici am avut în vedere ultimii doi ani ai barometrului publicat on-line (2015-2016) sau că nivelul de implicare culturală este foarte scăzut, deși majoritatea respondenților sunt de acord cu impactul favorabil al culturii asupra calității vieții.
În această privință, considerăm necesară separarea mediului favorabil/nefavorabil cetățeanului pentru accesul la piața cărții. Potrivit statisticilor, mediul rural este defavorizat în acest sens. Dacă, în mediul urban, accesul este facilitat prin librării, chioșcuri și alte magazine, în mediul rural, de cele mai multe ori, individul nu dispune de toate acestea, ci, mai degrabă, doar de o bibliotecă comunală și/sau de una școlară. De asemenea, în Barometrul de Consum Cultural din 2016, procentul bibliotecilor din mediul rural nu depășește 47%, deși datele Institutului Național de Statistică arată că în majoritatea comunelor există biblioteci publice comunale (2052 de biblioteci din 2861 de comune). Sunt, totuși, suficiente aceste biblioteci unui număr destul de mare din totalul populației la nivel național? De multe ori, pot fi insuficiente dacă avem în vedere numărul de locuitori ai comunei respective și nu numai. În plus, în multe zone rurale, se poate discuta despre lipsa totală a altor modalități de promovare a pieței cărții, prin librării sau diverse evenimente culturale.
Mai mult de atât, interesul pentru carte se poate delimita de interesul pentru munca răsplătită efectiv. Nu în puține zone și, poate, pe bună dreptate, individul este interesat de efectele materiale pe care le poate avea o activitate pe care o întreprinde și nu conștientizează – sau nu are acces la această formă de conștientizare – că lectura poate conduce la ordinea vieții sociale, la păstrarea identității unei națiuni, la implicare, la dezvoltarea percepției critice etc. Individul este interesat de acea răsplată materială care să-i asigure cheltuielile de a doua zi și, de multe ori, se delimitează de alte asemenea activități.
Un alt factor care contribuie la scăderea pieței de cărți din România este dat și de creșterea pieței de televiziune și internet. Dat fiind că operatorii de televiziune s-au diversificat, în prezent, piața TV din România ocupă un loc de cinste în clasamentul mondial. Astfel, piața media este în creștere continuă în ultimii ani, în 2017 având cu 11% mai mult față de anul anterior, iar în anul 2018 se preconizează o creștere cu 18% față de 2017. În această epocă digitală, este ușor de înțeles cum funcționează balanța vânzărilor.
Dintr-un alt punct de vedere, nu trebuie omis faptul că cele mai vândute cărți din România sunt cele ale vedetelor de televiziune, ale persoanelor care apar în diverse talk-show-uri, ale bloggerilor etc. În acest sens, promovarea cărților are loc tot prin intermediul unei comunicări mediate, marcate de oralitate, cea din urmă constituind o formă sigură de a câștiga prestigiu, prin empatia care se stabilește între vorbitor și audiență, prin participarea directă la conversație, prin caracterul aditiv pe care îl are și așa mai departe.
În final, nu puțini sunt factorii care contribuie la menținerea unei piețe de cărți mai puțin favorabile în România și, de asemenea, nu întotdeauna barometrele de consum cultural reprezintă un adevăr general valabil. Pe de o parte, ar trebui să existe o separare a studiilor și a statisticilor în funcție de mediul rural/urban/urban mic, iar, pe de altă parte, nu trebuie omiși nici factorii economici. Mai mult, tendința spre o epocă digitală vine cu o scădere a cărților tipărite. Se poate discuta, desigur, despre o piață de carte scăzută, mult prea mică, pentru România, însă acest handicap nu trebuie să fie generalizat, ci trebuie pus pe seama mai multor factori. Deopotrivă, trebuie combătut acel traseu între (aparenta?) credința individului în efectele sociale pozitive pe care le are cultura și lipsa lui de implicare în diverse activități de acest fel.
Sursă foto: www.newmoney.ro