Ștefan-Marius DEACONU
Adrian Cioroianu (editor), 2021, A fost odată ca niciodată: Partidul Comunist Român (1921 – 2021): pentru o istorie dezinhibată a „viitorului luminos”, Iași, Polirom, 512 p.
Este început de mai. Vremea este schimbătoare, însă printre rafalele de ploaie sănătoasă se simte tot mai des dogoarea lunilor de vară. Natura a reînviat pe de-a întregul, parcurile sunt pline de oameni, iar străzile marilor orașe îs numai furnicare. Este 8 mai 1921. Ziua în care a fost întemeiat Partidul Comunist din România (PCdR), pornind de la un bloc format din socialiști radicali. Presa vremii era preocupată să dezbată mai degrabă subiecte de politică externă (guvernul german tocmai ce își dăduse demisia), Adevărul chiar menționând pe prima pagină, printre altele, că „guvernul a socotit că partidul comunist supărător a procedat la măsuri drastice, deși acest partid avea la spate mase numeroase de lucrători”. Și totuși, este o zi importantă în istoria României, în special prin prisma semnificației simbolice pe care o poartă. Pentru mulți dintre noi, poate astăzi este doar ziua de dinaintea Zilei Europei. În acel moment, se afla în preajma Zilei Triplei Coroane. Însă, fără doar și poate, a reprezentat un moment de cotitură, marcat de autorități prin arestarea delegaților care au produs sciziunea.
Portrete ale ilegaliștilor
Demersul condus de profesorul Adrian Cioroianu este unul binevenit, dat fiind că vine în sprijinul popularizării unei istoriografii mai aproape de realitate a începuturilor PCdR. Echipa coordonată de fostul decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București a reușit, prin intermediul proiectului Membri, simpatizanți, conspiratori și „tovarăși de drum”, să documenteze și să disemineze dosare personale ale nucleului comuniștilor români din perioada interbelică. Volumul de față ilustrează doar o mică parte din rezultatele obținute, însă reprezintă o sinteză extrem de utilă, atât pentru istorici, cât și pentru publicul larg.
Memoria regimului comunist este încă extrem de prezentă în rândul populației adulte din România. Fără a intra în polemici cu privire la modul în care se raportează aceștia la fostul sistem politic, trebuie să menționăm faptul că din cauza unei distorsionări voite a istoriografiei a fostului partid comunist, decisă chiar de liderii acestuia, începuturile acestui fenomen politic sunt prea puțin cunoscute.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, spre exemplu, a supralicitat participarea sa în cadrul Grevei de la Atelierele CFR Grivița din februarie 1933. Merită menționat că propaganda asiduă a regimului comunist din perioada Dej, urmată de ocultarea aproape totală a acestui eveniment în perioada Ceaușescu au „condamnat” acest eveniment la anonimitate, deși reprezintă un moment important în istoria mișcării sindicale din România. Ulterior, și Nicolae Ceaușescu și-a conturat, de asemenea, un profil revoluționar încă din tinerețe, mult cosmetizat în raport cu faptele comise. Printre personalitățile care sunt portretizate în cadrul volumului se mai numără și Vasile Luca, Petre Constantinescu-Iași, Petre Gheorghe, Scarlat Calimachi sau Ana Pauker.
Câți au fost și ce au făcut
Volumul descoase cititorului o serie de cotloane prea puțin cunoscute din istoria comuniștilor români, precum episodul implicării în Brigăzile internaționale din Războiul Civil Spaniol, precum și periplul european al unor lideri. Sunt episoade care au o mare importanță în a înțelege modul în care conducerea PCdR s-a raportat la activitățile din perioada interbelică atunci când au ajuns la putere, după cel De-Al Doilea Război Mondial.
De asemenea, volumul oferă informații cu privire la cât de extinsă a fost rețeaua comuniștilor români, modul lor de acțiune într-o perioadă de clandestinitate, precum și mărturii din perioada detenției ale celor mai importanți lideri. Astfel, volumul nu se rezumă doar la experiențele din Doftana, într-o încercare de a oferi un tablou mai complet al experienței carcerale, care i-a marcat profund pe viitorii lideri ai Republicii Populare România.
Dacă evenimentele din decembrie 1989 nu ar fi produs o schimbare completă de macaz din punctul de vedere al regimului politic, românii ar fi fost martori ai unor manifestări grandioase de ilustrare a puterii și măreției Partidului Comunist Român. Cine știe, la centenarul acestui partid poate s-ar fi revenit chiar la denumirea inițială, tocmai pentru a închide o buclă temporală. Istoria contrafactuală rămâne, însă, doar un exercițiu de imaginație și astăzi ne bucurăm din plin de beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană. Merită, însă, la împlinirea a 75 de ani de la alegerile parlamentare falsificate în mod grosolan de către comuniști (19 noiembrie 1946), să ne aplecăm atenția spre începuturile partidului care a suspendat democrația vreme de decenii în țara noastră și să ne reamintim de importanța votului pe care putem să îl exercităm liber. Vă invit să citiți un volum care va răsplăti fiecare moment acordat lecturării sale.
Cartea poate fi comandată aici: Editura Polirom