de Alina ROINIȚĂ
O invenție lexicală în româna actuală o constituie construcția ca lumea. Expresia care înseamnă „a fi în rând cu lumea”, pe de o parte, și „a fi așa cum se cuvine”, pe de altă parte, apare și în Dicționarul de argou (2007) ca fiind ceva excelent, formidabil (v. dexonline.ro).
Rădăcinile acestei expresii sunt în strânsă legătură cu altele care conțin același substantiv și care s-au format în interiorul limbii române de câteva decenii, precum a-și lua lumea în cap, a ieși în lume, a fugi în lume etc. Apariția construcției ca lumea denotă o raportare la indivizi și la comunitățile din jur. Tot în această direcție s-au format și celelalte expresii care au substantivul lume în componența lor.
A fi ca lumea înseamnă a nu ieși din rândul celor din jur, a urma un tipar unic. Totuși, care e lumea care este pusă în comparație? E restrânsă la un context cu care individul interacționează sau e o generalizare? În presa scrisă, apar utilizări dintre cele mai diversificate, ca lumea având, de cele mai multe ori, valoare adjectivală, ca în exemplele: „internet ca lumea pentru toată lumea” (www.moldcell.md), „români ca lumea” (www.românicalumea.ro), „Eugen Statnic, un român ca lumea!” (ioncoja.ro), „fostul TV K Lumea se transformă în Activ TV” (www.zoso.ro), „în lume, dar nu ca lumea” (www.fitioameni.ro) sau valoare adverbială „Îmbracă-te ca lumea, nu cu blugi de icon photo” (www.wowbiz.ro).
În ultima vreme, expresia cu valoare adjectivală, ca lumea, a contopit cele două cuvinte în unul singur, calumea. Astfel, presa și forumurile abundă iar în folosirea așa-zisului adjectiv calumea în exemple ca: „dacă nu ești calumea, probabil ești indezirabil” (www.dailybusiness.ro), „un intranet calumea în București” (www.price.ro), „ce calumea a fost deschiderea” (www.citatepedia.ro), „radioul este calumea, sunetul super-fin” (www.emag.ro), „nu au reușit să construiască niște spitale calumea” (www.activenews.ro) etc.
Valoarea expresiei ca lumea este percepută ca o formă de superlativ în limba română. De altfel, aglutinarea celor două părți de vorbire prezintă tocmai acea valoare evaluativă a expresiei prin care tinde să se identifice cu un adjectiv. Ca lumea este o construcție care descrie idealul unui individ de a fi la fel ca ceilalți.
Da! K Lumea. Tinerețe, ce vremuri!
Nici argoul nu mai e ce-a fost!
e gresit ce spuneti. nu e ca lumea. e calumea. sunt doua lucruri total diferite. imi pare rau pt cringi-ul vostru de om batran iubitor de gramatica si corectitudine, dar limba vie a dictat.
In dex nu exista adj calumea. Exista doar ca lumea, in sensul descris mai sus.