Corina HAGIU
Cartea Cella Delavrancea și poveștile ei incredibile de amor și artă, scrisă de Dan S. Boerescu, cuprinde paisprezece povestiri care se întind în 206 pagini și care prezintă femeia-legendă a secolului al XX-lea, dar nu fără a trece în revistă și alte femei-fatale ale perioadei. Cartea a apărut în 2021, la Editura Neverland.
Încă din pagina de titlu, Dan S. Boerescu consemnează această carte ca fiind plină de docu-drame și mituri urbane controversate, însoțite de consemnări din presă și alte surse legate de povestea unei femei unice, anunțând astfel cititorul de influența investigațiilor de tip jurnalistic și de posibile ambiguități. Autorul include cartea în colecția Femei fascinante din România, având rolul de a aduce un omagiu femeilor din cultura română care s-au remarcat prin activitățile desfășurate.
Cella, femeia legendă a secolului XX, a fost o mare pianistă, care a ajuns să fie cunoscută, cu precădere, datorită talentului său muzical și dedicării acestei pasiuni, prin susținerea a numeroase concerte de pian și prin acompanierea a numeroase personalități, printre care și George Enescu. Pe lângă talentul artistic, Dan S. Boerescu nu uită să menționeze şi picanteriile amoroase ale Cellei, precum și cercurile de prieteni pe care aceasta le frecventa, dedicând un capitol întreg relației artistei cu I. L. Caragiale, despre care se spune că a murit fericit în brațele Cellei. Autorul amintește și de pasiunea lui Octavian Goga pentru pianistă, despre prietenia cu poetul austriac Rainer Maria Rilke, care a şi iubit-o, precum și despre amicițiile cu George Enescu, Regina Maria sau Martha Bibescu. Firește, un capitol detaliat îi este dedicat și relației pe care Cella a avut-o cu Nae Ionescu, considerându-l marea ei dragoste. Detalierile minuțioase ale biografiei și biografiilor personajelor din carte sunt constant prezentate prin prisma contextului sociopolitic de dinainte de Marele Război şi dintre cele două războaie mondiale.
Cella Delavrancea, o artistă completă, plină de vervă și extraordinar de talentată, este prezentată de către Dan S. Boerescu ca fiind un spirit tenace, având debutul editorial în 1946 cu volumul Vraja, iar mai apoi continuându-și cariera artistică pe parcursul întregii vieţi. Cella a fost profesor de pian la Conservatorul din Bucureşti şi la Liceul de Muzică în timpul comunismului. Și-a propus și a atins centenarul, ocazie cu care Mihai Șora a rememorat evenimentele și amintirile despre o personalitate talentată care cântă și încântă.
Ultimul capitol al cărţii prezintă situaţia casei în care a trăit, salvată de la naţionalizare, dar care ajunge să nu fie valorificată de către moştenitoare familiei, care doreşte să o transforme în restaurant, deşi Cella îşi exprimase dorinţa, prin testament, de a deveni muzeu.
Dan S. Boerescu alternează între viața personală și cea profesională a Cellei, amintește de cei trei soţi şi de evenimentele importante care au avut loc de-a lungul vieții pianistei, prezentând, totodată, și scurte biografii ale personalităților care au făcut parte din viața ei, încercând să prezinte un cerc al întâmplărilor, astfel încât cititorul să o poată înțelege mai bine. Informaţiile sunt prezentate cu tenacitate, Cella Delavrancea și poveștile ei incredibile de amor și artă devenind, astfel, o carte memorialistică.
Cartea poate fi comandată aici: Libris