Mihaela-Roxana MUNTEANU
Rareș Tiron, 2019, Greșeala, Iași, Curtea Românească Educațional, p. 184.
Roman al frământărilor interioare, ce surprinde o fină analiză a psihologiei umane, cu bogate pasaje de introspecție și de retrospecție, ce jonglează cu concepte din psihologie, Greșeala lui Rareș Tiron surprinde drama adultului cinic și egoist, presat de imaginile trecutului, căruia îi scap din mână frâiele prezentului. Romanul se apropie de un manual de psihologie, scris pe dos: nu pornind de la un cercetător ce analizazează cazuri, comportamnte, reacții etc., ci gândurile, comportamentele și reacțiile personajului principal scriu textul, descriind patologii, tipuri de traume, tulburări, tipuri de personalitate: ,,(…) era ca mama răniților. Eu chiar aveam nevoie de o asemenea mamă. (…) Intrat în relație cu o asemenea fată, puteam să cer mult și să ofer puțin”.
Romanul se construiește pe baza relatărilor personajului principal, Sofian Beteringhe. Cinic, egoist, întruchipând tipul narcisistului, acesta își descrie viața cu ironie: ,,Beam la ocazii și le căutam. Când eram mic, doica făcuse un obicei să-mi pună o cârpă muiată în rachiu la nas ca să mă adoarmă. Prinzând-o-n fapt, mama a dat-o afară și m-a lasat în grija mătușii, se pare totuși că prea târziu…”. Sofian este duplicitar, nu urmează decât propriile interese, oamenii reprezentând pentru sine doar mijloace prin care să-și împlinească scopurile: ,,oferindu-i sprijinul moral, prefăceam slăbiciunea ei în avantajul meu”.
Greșeala pare a fi o ,,ultimă noapte de dragoste, întâie noapte de război” adusă în prezent, cu războie exterioare actuale (cel din Afganistan) și cu războie interioare mereu vii, cu un narator-personaj ce afirmă că ,,doar din mândrie” se poate însura. Sofian Beteringhe reprezintă tipologia omului debusolat, care pendulează între frici, răni sufletești și dorința de a purta o mască în societate, căci ,,Imaginea atârnă greu”. Însăși discrepanța dintre numele protagonistului și acțiunile sale trădează un dezechilibru, un zbucium sufletesc. Stăpânirea de sine și rafinamentul pe care le adoptă în public ascund o uriașă doză de misoginism: ,,Să vezi ce le fac deseară. Dau în ele ca-n popice. Ori le resping, ori le supun!”
Textul surprinde prin limbajul vulgar cu care protagonistul își descrie viata, prin jocurile de cuvinte (,,Dar viața bate filmul, iar eu sunt în viață”) împletite cu formulări cu intenție comică (,,Fără umor, viața va fi pustie – și fără amor”). Filiația filologică a autorului este evidențiată prin folosirea în abundență a regionalismelor, a arhaismelor și a cuvintelor si expresiilor populare (,,faceam gâtul leică și pântecele balercă”, ,,prohab”, ,,pidosnicie” etc.) și prin inserarea subtilă în narațiune a unor explicații etimologice: ,,Locuiau de-o viață pe Nicolae Grigorescu, undeva prin Balta Albă, fost cartier muncitoresc. Locul își trăgea numele de la o fostă groapă cu var, vechi cimitir de ciumați, ce se prefăcea în baltă pe timp de ploaie”.
Cartea poate fi comandată aici: Libris