Din limbajul tinerilor: „ca băJeții”

de Alina ROINIȚĂ

Apariția unor cuvinte argotice în limba română devine interesantă tocmai prin creativitatea autorilor săi și prin diversificarea contextelor. În genere, recunoașterea cuvintelor argotice are loc prin schimbarea sensului sau chiar a formei anumitor unități lexicale. În acest sens, un exemplu interesant este expresia ca băjeții care apare, în mod special, în cadrul grupurilor de tineri, atât pe forumuri și pe rețele de socializare, cât și pe alte pagini media.

La nivelul formei, pluralul articulat băieții a fost modificat prin introducerea unei consoane în locul unei semivocale. Apariția consoanei „j” poate fi asociată cu transcrierea fonetică a cuvântului în care semivocala este transcrisă ca „j”. La nivel semantic, băjeți este echivalent, pe de o parte, pentru substantivul băieți și, pe de altă parte, indică o formă de evaluare pozitivă a substantivului băieți atunci când este utilizat în interiorul unui grup, putând fi înlocuit cu substantivul șmecheri și indicând apartenența și individualitatea unui anumit grup.

Izolat, cuvântul apare în contexte diferite. De multe ori, poate fi utilizat ironic pentru a face referire la cei care utilizează cuvântul ca atare devenind, atunci când este utilizat de cei din afara grupului, o evaluare reticentă, așa cum este cazul exemplelor următoare: „Băjeții ăștia nu înțeleg partea principală în a avea o barbă. Ea are ca scop masculinitatea” (www.sturcu.wordpress.com), „Chiar nu se prind investitorii că băjeții ăștia nu au nicio treabă cu business-ul?” (www.paginademedia.ro). Uneori, ideea este susținută de scrierea cu majusculă a fonemului: „Cred ca chiar o sa stie baJetii despre asta!” (www.imgur.com). Atunci când cuvântul este separat prin ghilimele, se realizează o formă de interdiscursivitate, locutorul neasumându-ți forma pe care o folosește și pe care o consideră specifică pentru identitatea unui grup: „Din păcate, am auzit că băjeții au început să fure biciclete și că le vând cu 300 lei bucata.” (www.ioanivan.ro). Alteori, cuvântul este folosit în același context cu „băieții”: „Același înțelept membru al conducerii școlii a spus că, de vreme ce băjeții sunt ca băieții, o vor face oricum” (www.activenews.ro).

De asemenea, este interesant de observat și faptul că forma băjet nu este deloc nouă. Din cercetările de pe internet, forma apare încă din 2009: „ca un băjet șmecher care sunt, m-am gândit să tunez mașina” (www.3ditorial.eu, 2009), „se combină cu Catrina care avea deja două fete şi un băjet cu trăsături feminine” (nu-da.blogspot.com, 2012), „te combini cu cel mai șmecher băjet din cartier și ai rezolvat problema” (www.tpu.ro, 2011) etc. Forma de singular a cuvântului băjeții este băjet, care provine de la o formă regională („băiet”) care pare să fie reconstruită după forma de plural. Forma de singular nu este resimțită ca fiind o formă de evaluare pozitivă, fiind însoțită adesea de un adjectiv calificativ „șmecher”. Mai mult, forma băjeții este folosită și într-o carte scrisă de Dan Lungu, În iad toate becurile sunt arse, în 2014, care prezintă o gașcă de adolescenți din perioada comunistă: „Văru începuse s-o mai rărească cu băjeţii” (În iad toate becurile sunt arse, Dan Lungu, https://books.google.com/books). Folosirea cuvântului marchează și oralitatea stilului utilizat de scriitorul care individualizează personajele.

Expresia ca băjeții apare în contexte dintre cele mai simple, susținând apartenența la un anumit grup, și anume al băieților: „Minecraft ca băjeții” (https://www.technicpack.net), „Pă chileanu, ca băjeții” (www.instagram.com), „au ei un program mișto făcut, dar o să avem și timp liber să mergem noi singuri ca băjeții” (www.calatoriaperfecta.ro), „Am iesit ca băjeții la o bere, nu credeam că se mai joacă dat fiind că ăstia la RG sunt de pe vremea lu’ Pavzante, nu tu acoperiș, nu tu nocturnă” (www.gps.ro), „După ce spectacolul a luat sfârșit și noi ca băjeții … ne-am dat nițel la bârfă mai între patru ochi așa” (www.eva.ro) etc. În multe dintre exemple, structura pare să fie construită după structura „ca fetele” care este folosită tot cu scopul oferirii unei anumite identități grupului, fapt susținut și de utilizarea în structuri de tipul „singuri ca băjeții”. De asemenea, expresiei i se mai adaugă încă o notă evaluativă: „Haide să aflăm împreună, așa, ca băjeții de cartier”(www.unsitedemuzica.ro), prin care vrea să se producă o individualizare chiar în cadrul grupului.

Interesantă este și apariția sintagmei ca băjeții în diverse discuții prin care se încearcă clarificarea sensului tocmai din interiorul grupurilor: „De ce ca băJeții? și nu ca băieții, care-i faza? hai, luminați-mă” (www.tpu.ro); și răspunsul: „Acest cuvânt este inventat … este doar o formă de a vorbi mai ușor și mai cool; băjeții este folosit mai mult la ăștia din găști sau din cartiere; pentru că unii vor să pară mai interesanți (www.tpu.ro). Astfel, explicația care vine tocmai din interior indică faptul că expresia ca băjeții reprezintă o formă mai cool de comunicare între membrii unui grup. „Ca băjeții” devine una dintre formele care construiesc, astăzi, identitatea unui grup de tineri. Deși pare o construcție efemeră, diversitatea contextelor sugerează utilizarea din ce în ce mai frecventă a construcției care apare, uneori, și în limbajul altor grupuri.

 

sursă foto: www.bgr.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *