Jacques Attali, 2020, Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca?, Iași, Polirom, 296 p.

Alina PARTENIE

Mâncarea constituie una dintre activitățile de bază ale fiecăruia dintre noi. Rareori, avem timp „să savurăm” mâncarea; cel mai adesea, „ciugulim”, „mâncăm în grabă”, invocând lipsa timpului. Iată de ce, urmând acest scenariu cotidian pe care Jacques Attali îl propune, „Istoriile alimentației” prezintă evoluția percepției culturale asupra alimentației, urmărind transformările acestei activități de-a lungul vremii, în locuri diferite. Argumentul autorului pentru alegerea temei este vădit subiectiv, dar și universal, considerând, în prefața sa, că „hrana este esențială pentru constituirea unei culturi” (p. 9). Astfel, mâncarea s-a aflat, de-a lungul istoriei, în centrul preocupărilor umane, transformându-se odată cu schimbările prin care au trecut societățile.

Ritual, jertfă, pedeapsă, formă de socializare, mâncarea a constituit, din cele mai vechi timpuri, o activitate umană esențială. Cartea răspunde, într-un mod elaborat, unor întrebări pe care fiecare ni le-am fi putut pune la un moment dat, cum ar fi: „Când a apărut focul?”, „De ce consumăm animale?” sau poate „Cum a apărit sandwich-ul?”, „Cum mâncau regii?”, „Cum a apărut vegetarianismul?”, „Ține alimentația de religie?” etc. Și răspunsurile par că vin chiar înaintea numeroaselor întrebări pe care un cititor (gurmand) și le-ar putea pune.

Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca? este apărută în traducerea lui Dan Petrescu și este împărțită în capitole care urmăresc constante ale istoriile alimentației în timpuri și în locuri diferite, curiozități, dar și evenimente care au schimbat modul în care este percepută mâncarea pentru diferite civilizații. Dacă la început omul trăiește și se hrănește la voia întâmplării, „pregrinând”, apoi omul descoperă focul, ceea ce va schimba mare parte din obiceiurile alimentare și, pas cu pas, cu câte o mică descoperire sau cu împrumuturi ale cutumelor alimentare, mâncărurile se diversifică, devin mai rafinate, deși în același timp, în diferite locuri ale lumii, foametea persistă. Dacă ne-am întrebat vreodată „Cum a apărut furculița?, „De unde vine cafeaua?, „De ce se folosesc mirodeniile?, iată că, în cartea pe care Jacques Attali o propune cititorilor, vom afla și răspunsurile.

De exemplu, în capitolul „Masa franceză. Glorie și foamete (de la mijlocul secolului al XVII-lea până în secolul al XVIII-lea”, cititorul este invitat cu fast la masa Regelui Soare care devine un adevărat ritual, deoarece regele „nu face din masa sa un loc de conversație cu supușii săi. Ci un loc al spectacolului supușeniei lor”. Masa ca spectacol este una dintre temele surprinzătoare poate, dar cvasiprezente cel puțin în tabieturile regalității. De la lux, fast până la hrană industrială nu este decât un pas, de la foamete și opulență până la renunțarea și introducerea unor alte forme de hrană, „Istoriile alimentației” reprezintă o incursiune sintetică și fascinantă într-o lume „cu gust”, măsurată „în calorii”, simbol al stratificării sau al distincției sociale. Mai mult, cartea „Istoriile alimentației” aduce în prim-plan și probleme controversate legate de alimentația contemporană, propunând scenarii pentru tipurile viitoare de alimentație. Insecte, roboți, oameni, ivindu-se, cum este și normal, tot mai multe întrebări: „Va putea lumea să hrănească miliarde de oameni?”, „Cu ce resurse și prin ce mijloace?”, „Ce rol va avea industria?”, având în vedere că au apărut deja băuturi-praf care imită produsele naturale. „Preparatele nomade”, sub formă de prafuri, au condus practic către o înlocuire a ritualului. Dacă în secolele anterioare, bucătăria franțuzească era recunoscută pentru ritualurile complicate, azi, în grabă, omul poate consuma prafuri cu gust de ierburi de Provence.

Iată cum cartea lui Jacques Attali ne poartă în istoriile alimentației, oferindu-ne răspunsuri, dar și întrebări, deopotrivă. Atent documentată, echilibrat organizată, îmbinând documentarea cu anecdota, cartea redă subtil modul prin care umanitatea a trecut de la o alimentație variată și naturală la produse standardizate, care atacă atât omul, cât și natura. Scrisă erudit și bine documentată, aceasta prezintă o privire atentă, cu gust, în care vocea istoricului este dublată de cea a unui fin cunoscător și critic al societății consumeriste actuale.

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *