de Alina PARTENIE
1918: 1 decembrie 1918 rămâne înscrisă în memoria românilor ca ziua Marii Uniri. „Pe-al nostru steag e scris unire” răsuna acum un secol ca fiind idealul românilor, prin unirea care avea să ajute la crearea unei identități comune. Fără a intra în detalii istorice care să arate cauzele sau contextul acestui eveniment, vom reproduce câteva idei din discursul regelui Ferdinand I care anunța unirea teritorială a tuturor românilor: „Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice ce sunt o chezăşie pentru dezvoltarea firească a unei vieţi sănătoase, ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii, de apostoli ai idealului naţional”. Cât se păstrează, oare, din realitatea acestor cuvinte?
1918-2018: După înfăptuirea Unirii, meandrele istoriei au dus către Al Doilea Război Mondial din care România a ieșit învinsă. Regimul monarhic, cel care dusese România către evoluție, a fost schimbat de regimul totalitar comunist. Fără să cunoască o cale de mijloc, România a trecut, în mare parte a acestui secol, printr-un regim autoritar. Unirea a devenit forțată sau cenzurată, optimismul a fost înlocuit de teroare, lupta pentru un ideal comun s-a transformat în exil, iar libera exprimare a devenit negare. După Unire, România Mare trece printr-o confruntare, din 1989 instalându-se un regim democratic fără baze solide și fără principii clare. Democrația înseamnă, după cum se știe, libertate. Libertate să fie și în legile și practicile instituțiilor sociale? Dacă libertatea s-ar măsura în numărul cetățenilor plecați din țară, am fi în fruntea listei pentru că un sfert dintre români sunt astăzi în diaspora.
2018: Având în vedere vicisitudinile istoriei mari ne putem întreba, pe bună dreptate, ce vom serba cu adevărat la 1 decembrie 2018? Dincolo de aspectul formal și populist pe care îl îmbracă un astfel de eveniment, dincolo de dificultățile de a-l marca așa cum se cuvine, 1 decembrie 2018 și, implicit, anul 2018, ar trebui să ne readucă în vedere idealul Unirii. Așa cum regele Ferdinand I susținea că generațiile viitoare au datoria de a păstra această unitate, fie ea și aparentă, și de ce nu, să o întărească, la nivelul istoriei mici, centenarul Unirii pare să aibă un gust amar. Împrăștiați prin lume sau străini în țara lor, românii își regăsesc unitatea în momentele de nemulțumire, în revolta comună față de un sistem care încearcă nu să ne destrame teritorial, ci, mai grav, și cu consecințe de lungă durată, să ne destrame social și cultural. De curând, mișcări de tipul #rezist au demonstrat forța unui ideal și promisiunea altuia, dorința spre o adevărată unitate a poporului și a spiritului românesc. Sărbătorim centenarul cu milioane de români aflați în diaspora, cu români care își reneagă patria și poporul, cu români care dărâmă (clădiri, proiecte, idealuri) fără să construiască nimic în schimb. Sărbătorim centenarul și cu speranță, cu încercări palide de recunoaștere demnă a trecutului și de reconsiderare a acestuia. În cei 100 de ani, românii și-au dat singuri lecții de demnitate sau de lașitate. Să vedem ce vor fi învățat din ele în 2018, anul sărbătoririi centenarului. Acest eveniment nu trebuie, însă, să fie trecut cu vederea indiferent de ideile, trăirile și remușcările care ne leagă de România. Centenarul Marii Uniri trebuie considerat o responsabilitate a noastră, a tuturor, față de trecut și o promisiune că peste mersul vremii există mereu un gând, un eveniment, o zi care ne leagă. Dincolo de dezideratele incluse în proiectul centenarului, cum ar fi crearea unor monumente dedicate regelui Ferdinand I sau lui I.C. Brătianu care să amintească de momentul Unirii, dincolo de promisiunile politice referitoare la acest eveniment, dincolo de calcule și cifre, centenarul Marii Uniri presupune și o implicare și o responsabilizare a fiecăruia dintre noi. O conștientizare și o implicare a fiecăruia valorează, cu siguranță, mai mult decât orice defilare sau serbare publică.
Discursul lui Ferdinand I în momentul Unirii din 1918 își păstrează actualitatea și pentru anii ce vor veni. Astăzi, ne e greu să privim cu încredere spre viitor, temeliile se zdruncină prin fiecare decizie politică, iar recunoașterea unor eroi sau a unor modele este din ce în ce mai dificilă. Cu toții ne dorim astăzi, la aniversară, asemenea regelui Ferdinand I, „să trăiască România mare, puternică şi unită“!
Sursă foto: www.identitatea.ro