de Alina ROINIȚĂ
Cartea lui Alex Tocilescu, Imperiul Pisicilor, aflată la ediția a doua la editura Polirom, este o colecție de treizeci și două de povestiri scurte care reunește fețe multiple ale tehnicilor literare, autorul îmbinând într-un mod aproape șocant umorul cu parodia pe un background de multe ori foarte obscen.
Situațiile relatate fac referire fie la o întâlnire cu un prieten la o terasă din Eforie Sud, fie la un flirt în fața blocului între doi adolescenți, fie la bombardamentele rușilor asupra unui tânăr care a furat două prosoape de la un hotel rusesc. Într-adevăr, multe povestiri conțin, în subsidiar, o parte obscenă în care organele sexuale capătă rezonanță. Invectivele ori înjurăturile de tot felul au în componența sa binecunoscutul tipar al câmpului lexical genital, pe care unii îl au la inimă, alții ba. Întreg realismul lui Alex Tocilescu se învârte în jurul limbajului prea liber, și în multe povestiri – precum Copiii ori Diapozitiv, acesta este registrul în care sunt prezentate evenimentele.
Surprinzătoare sunt alte lucruri însă, ca de pildă intrările în text ale naratorului, folosindu-se de elemente deictice prin care lasă cititorului un sentiment de neputință, fiindcă el are acea putere de a încheia poveștile așa cum vrea. Așa se întâmplă în Romanță rurală, unde parodierea merge până la o fază de deconstrucție a istorisirii. Povestea dintre doi tineri care se sărută este condusă de narator, și aici este partea cea mai interesantă, nu spre un final fericit, nici spre unul trist neapărat, ci spre unul neașteptat: întreaga lume a fost distrusă de un război atomic. În lumea autobiografică, orice poate fi înlocuit cu orice, de oriunde se poate ivi ceva spectaculos, nemaiîntâlnit. Ironia conturează aproape fiecare povestire ce descrie realismul satului 2 Mai, cu locatari de bloc, dar și ficțiunea personajelor tabú, cu Dumnezeu și diavolul.
Imperiul Pisicilor este, în fapt, imperiul unor povestiri în care personajul care rezistă de la o povestire la alta este pisica – un animal vorbitor cu capacități superioare omului –, care se mișcă cu pași leneși și este plină de surprize. Întreg volumul e plin de surprize de fapt, cu povestiri în care personajele biblice sunt deconstruite, iar aici aș aminti povestirea despre Adam și Eva, dar și cu amestecul de elemente-surpriză pe care le aștepți să se arate într-un final, de prin ultimele rânduri ale povestirilor. Pisica nu este singurul animal din povestirile cu oameni și extratereștri, ci și porcul, calul sau maimuța sunt animale care apar, dar care nu capătă atâta rezonanță.
Povestirile lui Alex Tocilescu au farmec prin amestecurile de elemente ale vieții cotidiene, dar și prin asocierile insolite, neașteptate, care arată cum funcționează creativitatea autorului. De la realismul social la SF-ul celor mai interesante filme, Imperiul Pisicilor este un volum ușor de citit ce implică un anume tip de umor care este pe placul unora și mai puțin al altora.
Cartea poate fi comandată aici: www.libris.ro