Black Beauty, dincolo de timp(uri) 

Alina PARTENIE

 Anne Sewell, 2015, Black Beauty, traducere din limba engleză de Lucian Popa, 258 p.

Un roman cunoscut, de succes, dacă discutăm în termenii consumerisului, Black Beauty de Anne Sewell își păstrează și azi, la aproape 150 de ani de la apariție, frumusețea (cea din ochii privitorului) și devine o lecție pentru copiii de toate vârstele fără să plictisească, fără să te facă să renunți la lectură, dar și fără să pună mari dificultăți de stil. Dacă Black Beauty a trecut prin epoci, ajungând până la noi, ne putem întreba cine este autoarea, Anne Sewell, și de unde profunzimea înțelegerii trăirilor unui cal? Ei bine, un episod din viața ei a făcut-o să depindă de un cal o bună parte din viață: un accident.

Din această relație strânsă, apare Black Beauty (știut fiind și astăzi ajutorul pe care caii îl dau oamenilor), al cărui nume îi reflectă frumusețea: „E un cal minunat, cu o înfățișare nespus de plăcută și de blândă. Pe deasupra are niște ochi care sclipesc de inteligență.” (p. 26) și prin ochii căruia sine ira et studio se reflectă o întreagă lume (atât a oamenilor, cât și a animalelor) cu calitățile, dar și cu metehnele ei.

Romanul începe cu primele amintiri ale calului: „Cel dintâi loc de care îmi amintesc limpede e o pajiște întinsă și îmbietoare, în care se găsea un iaz cu apă cristalină. O seamă de arbori umbroși se aplecau deasupra lui, iar pe marginile sale creșteau în voie papura și nuferii.” (p.7). O descriere idilică, subiectivă, dar plină de sensibilitate și de umanitate: este, de fapt, amintirea primelor imagini din copilărie pe care fiecare dintre noi și le aduce aminte, dar idealizându-le, ficționalizându-le, odată cu trecerea anilor. Black Beauty părăsește primul cămin, cel al mamei, ajungând la diferiți stăpâni. De-a lungul vremii are parte și de grija stăpânilor, de atenția lor, dar și de condiții precare de trai. Ceea ce face textul autentic, viu, emoționant, fără să devină romanțios, este capacitatea lui Black Beauty de a înțelege comportamente și trăiri umane, iar lipsa de afecțiune afectează atât oameni, cât și animale.

Străinul de lângă noi

Sunt multe pasaje din text asupra cărora te poți opri gânditor și, poate, oftând: trăiri și comportamente pe care le vede fiecare la sine și la cei din preajmă, iar toate devin cu atât mai puternice, cu cât privirea străinului (motiv literar folosit în scrieri dintre cele mai diverse) este, de această dată, cea a unui animal care, în multe situații, are o înțelegere a oamenilor mai adevărată decât înșiși oamenilor.

Dincolo de trecerea de la un stăpân la altul, printre care un dealer de porumb sau un șofer de taxi, ne putem întreba care este mesajul pe care îl transmite (șoptit, căci niciodată nu este aspru în judecată) istoria lui Black Beauty? De ce vocea lui ne rămâne întipărită în minte (și, după caz, în suflet)? Este realismul unei voci naratoriale, cu trăiri și emoții pe care doar omul crede că le are (ce orgoliu!), o reflecție asupra omului ce uită…să fie om, crezându-se stăpân.

Black Beauty de Anne Sewell se citește repede și atrage rapid cititorul mai ales prin sinceritatea și prin acuitatea privirii naratoriale. La final, când ai citit și ultimul rând (bucurându-te tainic pentru finalul fericit), nu poți decât să nutrești să fii și tu liber, să primești bunătate și, cândva, să te poți simți (la propriu și la figurat) la tine acasă.

 

Cartea poate fi comandată aici: Libris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.