Sfârșitul unui an școlar „altfel”. Începutul unui an școlar „altfel”

Corina HAGIU

Septembrie 2020. Cu pași timizi și nesiguri pășeam în noul an școlar alături de optsprezece voinici care aveau în față un an plin de descoperiri, noutăți și emoții, deoarece nu pășeam într-un an oarecare, ci într-un an pandemic. Emoțiile erau amplificate de imprevizibilitatea ce se anunța, așteptând în orice clipă trecerea în online.

În anul școlar 2020-2021, am trăit numeroase experiențe noi, am desfășurat activități în sala de grupă, activități online și ambele variante după redeschiderea instituțiilor școlare, terminând anul cu prezență fizică la grădi. Bucuria reîntregirii grupei de la final a reprezentat revenirea la o normalitate parțială, copiii bucurându-se de petrecerea timpului împreună, dar respectând regulile pe cât posibil. Da, a fost dificil să le explic celor mici că nu mai e posibil să facem exact ceea ce învățaserăm anii trecuți, cum ar fi să ofere îmbrățișări. A fost un an în care simțeam că-mi rup o părticică din suflet explicându-le că noi suntem la fel de generoși, dar că din cauza pandemiei nu mai putem împrumuta creionul preferat colegului până nu e dezinfectat, nu ne mai putem oferi îmbrățișări de grup la sfârșitul activităților tocmai pentru a nu ne îmbolnăvi. Petreceam timp explicându-le că iubirea are mai multe forme, iar grija de a nu ne îmbolnăvi este un mod de a ne arăta iubirea ce ne-o purtăm, dar cum să înțeleagă ei? Iar dacă înțeleg, cum să le răpim bucuria unei îmbrățișări? Așa că la întâlnirea de dimineață, fiecare își alegea modul de salut de pe panoul așezat pe ușă, iar eu nu ezitam să-l complimentez pe fiecare în parte cu ceva deosebit ce am observat la el în dimineața respectivă sau să-i amintesc că e minunat, că îl iubesc etc. și…. așa am ajuns la sfârșitului anului școlar – combinând învățatul online cu cel de la grupă, împărțind complimente mai multe și verbalizând emoții, sentimente, noutăți.

Grupa mare – sfârșit de an și sfârșit de grădiniță, dar fără serbare, doar cu o excursie; ce aș putea face diferit pentru a-i ajuta să plece cu amintiri frumoase din ultima lor zi de grădiniță? Bineînțeles, am mizat pe ceea ce ne place nouă mai mult să facem, să ne jucăm și să conversăm – nu știu alți copii cum sunt, dar nouă ne place să stăm la povești. Așa că am combinat jocurile de grup cu o activitate care implică conversația. Ne-am amintit cel mai frumos joc, cea mai frumoasă activitate, povestea preferată, amintirea cu care vor rămâne de la grădi. 

Ultima zi de grădiniță a fost ziua în care ne-am întors printre amintiri, creându-ne altele noi totodată. Ziua în care am râs, ne-am jucat, am împărțit diplome și felicitări și ziua în care ne-am spus la revedere sperând la noi întâlniri. Ziua în care am format câte un cerc în jurul fiecărui copil care pleca, ziua în care am prins aripi de bucurie, ziua în care ne-am spus regretele despărțirii. Ziua în care am jonglat între bucuria succesului și regretul despărțirii. Dar cum altfel ar putea fi sfârșitul unui capitol?!

Întorcând pagina, mă gândesc la o zicală și anume că fiecare om vine în viața noastră atunci când e nevoie de el și stă atât timp cât e necesar să-ți fie ajutor sau să-ți ofere o lecție. Eu am ajuns în viața lor când începeau să descopere tainele copilăriei și am stat suficient cât a-i pregăti pentru a descoperi tainele școlii. Îi privesc cu mândrie, cu bucurie și cu încredere în reușitele lor. Știu că drumul meu în zborul lor s-a oprit aici și că mai pot doar să-mi arunc câte o privire uneori spre a le vedea pașii în următoarele experiențe. Știu că îmi va fi dor de ei și că adesea mă voi gândi la ei. Știu că în liniștea sinelui meu mă voi bucura de fiecare pas al lor. Dar mai știu că am lucrat la un viitor mai bun și am pus primele cărămizi pentru o societate mai bună, mai prietenoasă, mai agreabilă și mai protectoare cu mediul și cu propriul mod de viață. Știu că din multele lecții, câteva le vor fi de folos pentru mult timp de acum înainte. Fiindcă eu încă cred în bunătate, frumusețe, povești și îngeri păzitori ca obiective ce trebuie atinse.

Luându-mi la revedere de la o generație, mă îndrept, încă emoționată, către o altă generație de copii. Mai sunt câteva zile până la un nou început, noi emoții, noi experiențe și noi etape. Voi rămâne educatoarea unei noi generații de grupă mare, deoarece am ales să călăuzesc pașii câtorva preșcolari care vor repeta grupa mare alături de alți copii noi. Sunt emoționată și entuaziasmată să-mi cunosc noii prieteni; deja mă gândesc la jocurile de grup menite să-i apropie și să-i ajute să se împrietenească. Grupa mare e provocatoare, copiii fiind conștienți de emoțiilor lor și nu evită nicicând să le arate prin gesturi, desene, cuvinte. De altfel, acum începe conștientizarea învățării, a cifrelor, a literelor, a sunetelor și a independenței față de adulți. Grupa mare este puntea de legătură dintre copilul mic și viitorul școlar având rolul de a-l pregăti pentru etapa următoare.

Dar ce va fi în următorul an școlar? Cum se vor desfășura activitățile? Ce surprize vom mai avea din cauza pandemiei? Întrebări rămase fără răspuns și pline de speranță, cam așa vom începe anul. Cu gândul către viitor, către copii și fără a-mi uita misiunea, aceea de a oferi dragoste, entuziasm, bucurie, joacă și educație de calitate. Multe se vor schimba, multe incertitudini vor exista, dar sper la ce e mai bine pentru noi, pentru ei, pentru întreg sistemul. Să avem un an nou școlar plin de curcubeie, zâmbete, entuziasm și multe brațe în jurul gâtului nostru!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.