echipa Filologisme
Carte tipărită sau digitală? Atât cartea tipărită, cât și cea digitală au avantaje și dezavantaje, iar dezavantajul major al celei de pe urmă este că poate amenința existența cărții adevărate (cred unii). Sunt așadar cărțile digitale cărți mai puțin adevărate, v-ați putea întreba. Conținutul e același, prețul aproape la fel, și totuși, îi lipsesc simțurile cele mai importante. Îi lipsește auzul — foșnetul paginilor. Mirosul — de carte nouă, de carte veche. Văzul — designul îmbietor al copertelor; grosimea; copertă broșată sau copertă dură; pagini cusute sau legate cu capse; coperte din carton sau învelite în piele. Simțul tactil — atingerea paginilor; mângâierea copertelor; însemnări scrise de mână pe marginea textului. O carte tipărită poate fi îmbrățișată, poate fi pusă pe noptieră, poate fi dăruită, poate fi primită în dar, poate primi autograf, ștampilă personalizată, dedicație, o urare de la mulți ani. Poate fi citită la lumina lumânării sau a veiozei. Poate fi împrumutată de la prieteni, de la bibliotecă. O carte tipărită poate fi găsită. Pe o bancă în parc, în autobuz, în tren și prin alte locuri nebănuite.
Cărțile digitale sunt ușoare. De fapt, nu cântăresc nimic, cu excepția tabletei, a laptopului sau a iPad-ului care le găzduiește. Cărțile digitale în limbi străine pot beneficia și de un dicționar care te ajută, cu un singur click pe cuvânt, să înțelegi rapid cuvintele necunoscute. Dacă ai nevoie să găsești cuvinte-cheie sau diferiți termeni ce îți pot fi necesari într-o cercetare, funcția ‘căutare’ îți stă non-stop la dispoziție. În plus, funcția copy-paste îți salvează ceva timp. Și totuși, mi-e imposibil să-mi imaginez o lume fără cărți printate sau, așa cum îmi place mie să le numesc, cărți adevărate. Pentru că asta ar anula existența bibliotecilor. Atât a bibliotecilor ca instituții, cât și a bibliotecilor din casele noastre, ale tuturor. Pereții goliți de cărți sunt precum copacii goliți de frunze. Mai mult, fără cărți adevărate, ar dispărea și semnele de carte. Carte tipărită sau carte digitală? Carte tipărită, fără doar și poate, însoțită pe alocuri de surorile lor digitale. Ca un ajutor de bucătar în bucătărie. (Geena SCARPETE WALTERS)
Cărți digitale sau cărți pe hârtie? Mi se pare o falsă și, poate, nedreaptă opoziție, căci fiecare aduce ceva nou, un sens și o cale cuvântului. Contează doar să fie deschise, citite, înțelese. În gândurile mele, cartea tipărită este neprețuită, este darul cel mai de preț pe care l-am primit și pe care sper să îl dau mai departe. Pentru mine, cartea tipărită înseamnă copilărie: pagini frunzărite spre a cunoaște, rupte cu nesaț apoi, imagini aduse din poveste spre mine, posibilitatea de a fi mai mulți atunci când citim, o copertă sclipitoare sau dimpotrivă ruptă de timp. Cartea tipărită înseamnă și amintire: un mesaj al bunicului despre o zi de iarnă când nu voiam să ascult poveștile lui Ispirescu, o dedicație scrisă de mână la final de an școlar. Cartea tipărită este, pentru mine, o cale bătătorită între oameni. Ce va fi, oare, în ziua în care nu va mai exista nicio cale bătătorită între noi, între gândurile noastre? Tot cartea tipărită poate deveni obiect de artă, cum altfel am putea citi „O sută de mii de miliarde de poeme” a lui Raymond Queneau? Cartea tipărită poate fi însemnată, notată, scrisă și rescrisă. Poate că uneori este grea, dar această greutate ar trebui să fie o formă și mai mare de responsabilizare. Și, citite sau doar citate, cărțile tipărite ne bucură și ne formează ca oameni.
Cărțile digitale sunt o șansă neprețuită pe care cei dinaintea noastră nu au avut-o. Sunt o șansă de a descoperi că poți printr-un click să redescoperi cărți care nu există sau sunt greu de procurat tipărite. Pentru generațiile actuale, cartea digitală este punctul de întâlnire dintre dorința noastră de a citi și dorința lor de a fi cool. Este tot dorința nestăvilită dintotdeauna a omului de ști și de a cunoaște. Cartea digitală nu poate fi uitată într-un raft, poate fi organizată mai ușor într-o bibliotecă, poate fi citită în locuri în care cartea tipărită ar incomoda, nu ar fi așa de bine primită. Și la final, este clar că nu contează formatul: în fond, cartea tipărită a fost, la rândul ei, o inovație față de cărțile scribilor, dar dilema s-a păstrat: „Va dispărea, oare, cartea?”. Și răspunsul a rămas același după veacuri: „Cartea va dispărea doar când va dispărea ultimul cititor”! (Alina PARTENIE)
De la hârtie la digital. Cartea digitală a devenit o alternativă adaptată nevoilor societății. Din punctul meu de vedere, este o variantă complementară pentru ceea ce numim cartea adevărată, cea de hârtie. Totodată, este o opțiune cât se poate de viabilă, demnă de a găzdui din ce în ce mai mulți cititori. Într-un context digital, printr-un e-reader, cartea se reinventează. Devine un instrument ușor de folosit, poate fi interactivă, animată etc. Se poate deschide dintr-un click, se pot pune altfel de semne de carte, se pot afla mai ușor definițiile unor cuvinte noi, se pot marca paragrafe fără să ne pară rău că am mâzgălit-o, fiindcă tot dintr-un click putem șterge ce am evidențiat.
Da, cartea digitală este o opțiune. Și una faină, dacă mă întrebați. În unele contexte, devine chiar cea mai potrivită opțiune. Acum, comparația cu cartea tipărită cumva nici nu poate fi pe același palier de egalitate. Cartea de hârtie e cea palpabilă, pe care o poți citi cu toate simțurile. Mirosul de carte nouă sau veche nu e de asemuit cu nimic. O bibliotecă în casă înseamnă mii de vieți, povești, situații și personaje, care conviețuiesc și îmbătrânesc odată cu tine. O carte tipărită nu rămâne niciodată fără baterie. Cred că, în fond, o carte tipărită e modelul clasic de trăi, cel care nu exclude noutatea, dar care nu poate trăi fără o ancoră în puțină sobrietate. (Alina ROINIȚĂ)
De ce digital. (1) Cartea digitală este mai ieftină. Dacă ați comparat vreodată prețurile aceleiași cărți de la aceeași editură, ați observat cu siguranță că prețul variantei electronice este mai mic. Are și sens să fie așa, întrucât în prețul final nu mai intră și hârtia, cerneala și tipărirea propriu-zisă. (2) Ne putem transporta biblioteca oriunde. Romanii obișnuiau să spună omnia me mecum porto (lat. pe toate ale mele le port cu mine), referindu-se, desigur, la cunoștințele memorate care ne însoțesc pretutindeni. Dacă pentru antici, medievali și modernii de până alaltăieri era de neconceput să își poată lua întreaga bibliotecă la purtător, acest lucru este astăzi posibil datorită formatului comprimat al informației electronice. (3) Pur și simplu, protejăm natura. Hârtia, cerneala și tipărirea propriu-zisă sunt toate forme de exploatare a mediului, moduri prin care ne sporim amprenta de carbon, consumul personal de energie și de apă.
De ce pe hârtie. (1) Atașamentul fizic. Cartea în format digital ni se prezintă într-o formă puternic abstractizată. Nu puteți îmbrățișa, mirosi, simți în palme sau strânge la piept cartea electronică. Firește, puteți face asta cu dispozitivul de pe care o citiți, dar el este unul și același pentru toate cărțile salvate pe el. Nu are o dimensiune, greutate, culoare, format, înfățișare aparte. Eu unul asociez fiecare text (și) cu volumul fizic din care l-am citit. Nu am putut niciodată face asta cu nici una dintre cărțile citite exclusiv în format digital. (2) Cartea digitală este dificil să o parcurgem înainte și înapoi. Cartea electronică nu poate fi rapid răsfoită fiindcă nu este un codex/codice, ci un sul. Asemenea vechilor suluri de papirus se de-rulează (prin scroll), iar manipularea de acest fel, cred că o știm cu toții deja, este mai greoaie. În această privință, putem spune că prin cărțile digitale am făcut un pas înapoi aproape două mii de ani, pe vremea când sulurile de papirus dominau încă piața de carte. (3) Obosesc ochii mai mult. Este vorba atât de efectul nociv asupra vederii al luminii albastre în mod particular, cât și al luminii emanate de ecrane, în general. Este drept că dispozitivele electronice pentru citit (e-readers, de tip Kindle) folosesc cerneală electronică, iar lumina este dirijată spre ecran, nu emană din acesta. Chiar și așa, efectul rămâne. Pe mine unul, 100 de pagini în format electronic mă obosesc mult mai mult decât 100 de pagini tipărite. (Alexandru VLAD)