Corina HAGIU
De la o imagine cât o mie de cuvinte la o carte cât o mie de cuvinte! Cam așa poate fi descrisă noua apariție, Copacul dorințelor. Amintiri din copilărie! O carte plină de emoție și de speranță! Oscilând între realitate și fantezie, Copacul dorințelor. Amintiri din copilărie este o adaptare după scenariul de film de Mihai Mănescu, Matei Dima și Andrei Huțuleac. Cartea a apărut în 2022 la editura Humanitas Junior, sub semnătura lui Mihai Mănescu și cuprinde ilustrații de Ingrid Nemțeanu.
Pe scurt, povestea o are în centru pe Mara, o fetiță de doisprezece ani diagnosticată cu o boală fără leac. Pe tot parcursul poveștii, suntem martorii neputincioși nu doar ai Marei, ci și ai unei realități dureroase mult mai ample prin care trec copiii diagnosticați cu cancer, cartea devenind un decalog al copiilor de la Hospice Casa Speranței, acolo unde este plasată acțiunea, un loc care le oferă o lume mai bună celor care se pregătesc să facă punte între lumi.
Eroina cărții, Mara, este un copil plin de entuziasm care crește fără tată, ca mai apoi să trăiască și experiența pierderii mamei, iar în cele din urmă să primească ea însăși cruntul diagnostic al cancerului. Cartea surprinde trauma Marei care este nevoită să înfrunte nu doar boala, ci și mentalitatea celor din jur, cu precădere ignoranța oamenilor. Copacul dorințelor. Amintiri din copilărie este scrisă la granița dintre realitate și fantezie, trecerea făcându-se ușor dintr-un plan în altul, oscilând între crizele Marei de durere în timpul petrecut la Hospice Casa Speranței și Humuleștiul lui Creangă, unde Nică este în plina vervă, iar Mara are cosițe de păr lung împletite. Dar cum ajunge fata în secolul al XIX-lea, în Humuleștiul de altădată?! Ei bine, descoperă un portal, copacul magic care îndeplinește dorințele copiilor și creează punți între lumi. De altfel, Amintiri din copilărie este cartea ei preferată… carte pe care i-o citea mama deseori când era mică și prin care îi insufla taina cititului. Citind, te pierzi în pasaje simple, dar profunde, la care îți vine să te întorci și să te reîntorci, amintindu-ți cât de frumoasă e simplitatea lucrurilor:
„–Mamă, dar poveștile astea sunt adevărate? Am întrebat-o eu într-o seară.
–Toate poveștile sunt adevărate, buburuză, mi-a răspuns ea zâmbind și m-a mângâiat ușor pe creștet.
–Toate? Chiar și alea cu feți-frumoși, Ilene Cosânzene și zmei?
– Sigur că da. Toate sunt adevărate în lumea poveștilor, a întărit mama.
–Și unde e lumea asta a poveștilor? am continuat eu șirul întrebărilor…
–În mintea și în sufletul fiecăruia dintre noi. Poveștile iau forma oamenilor care le ascultă, așa cum oamenii iau forma poveștilor pe care le aud, mi-a explicat ea.
–Sună complicat. Nu prea înțeleg.
–Să știi că nu e deloc complicat și o să înțelegi mai bine când o să fii mai mare. Fiecare om înțelege ce vrea și ce poate din fiecare poveste, în funcție de ce e în mintea și în sufletul lui. Deci fiecare poveste ia forma omului care o ascultă și invers, omul ia forma poveștii pe care o aude…” (p. 32-35)
Copacul dorințelor. Amintiri din copilărie este o carte despre visare, despre idealuri, dar îndeosebi despre suferința copiilor care trebuie să trăiască experiența dureroasă a bolii și a indiferenței celor din jur atunci când nu le mai rămâne prea mult timp. În fond, putem spune că prin această carte primim o lecție despre cum să fim. Să fim mai buni. Să fim mai empatici. Să ne întoarcem privirea către noi, să vedem ce avem înăuntru și să alegem să ne lucrăm mai mult interiorul decât exteriorul. La finalizarea călătoriei alături de Mara, se lasă liniștea. Nu-ți găsești cuvintele. Și nici nu vrei.
Cartea poate fi comandată aici: Libris