Ștefan-Marius DEACONU
Grant T. Harward, 2024, Războiul Sfânt al României: militarii, motivația și Holocaustul, traducere din limba engleză de Alina Pavelescu, prefață de Mioara Anton, București, Corint Istorie, 526 p.
Participarea României în Cel de-Al Doilea Război Mondial reprezintă, pentru o mare parte a populației, o mare necunoscută. Istoria acelor ani a fost fie insuficient abordată de istorici, fie tratată superficial în cadrul sistemului de învățământ, fie prezentată într-un mod trunchiat, fie filtrată printr-o perspectivă extrem de subiectivă, în cazul contemporanilor acelor vremuri sau al veteranilor de război. Chiar dacă anumite capitole, precum participarea României la Holocaust, au început să fie elucidate în ultimele decenii, rămâne mult loc pentru îmbunătățiri, mai ales în ceea ce privește perspectiva militară asupra perioadei 1940-1945.
În acest context, lucrarea istoricului american Grant T. Harward reprezintă un instrument deosebit de util pentru a înțelege cum s-au raportat românii la Cel de-Al Doilea Război Mondial. Titlul volumului, „Războiul Sfânt al României”, atrage atenția în mod special. Nu este vorba despre o reinterpretare post-evenimențială, ci despre un laitmotiv consacrat încă din prima zi a participării românești, pe 22 iunie 1941, când a fost menționat pe prima pagină a cotidianului Universul. Acest detaliu constituie o cheie importantă pentru înțelegerea perioadei, putând stârni cel puțin surprindere, dacă nu chiar consternare.
Volumul lui Grant T. Harward reconstituie cu minuțiozitate modul în care România s-a pregătit și a participat la Cel de-Al Doilea Război Mondial, luptând în două „cruciade”: una împotriva comunismului (22 iunie 1941 – 23 august 1944) și alta împotriva fascismului (23 august 1944 – 12 mai 1945). Cercetarea sa este bazată pe documente de arhivă și o bibliografie consistentă, oferind un tablou comprehensiv al epocii. Autorul insistă asupra contextualizării și stabilirii elementelor de cauzalitate care au condus la comportamentul soldaților români. Sunt abordate, printre altele, aspecte de ordin ideologic, propagandistic sau disciplinar, toate acestea fiind contextualizate în raport cu istoria României.
Am început să-mi pun întrebări despre participarea trupelor române pe Frontul de Est, departe de „acasă”, încă din perioada liceului, când am citit al doilea volum din Moromeții. Nilă, unul dintre fiii lui Moromete, moare în Stepa Calmucă, aproape de Stalingrad (actualmente Volgograd), la peste 1.600 de kilometri de casă. Cum au ajuns trupele române să lupte atât de departe? Ce i-a motivat pe români să lupte alături de „camarazii” germani, italieni și unguri? Cum au rezistat soldații români iernilor aspre și verilor toride într-o regiune ostilă alogenilor? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Grant T. Harward reușește să ofere răspunsuri bine documentate și argumentate.
În plus, lucrarea aduce o contribuție esențială în descrierea modus operandi al soldaților români, de la cele mai mici grade până la mareșalul Ion Antonescu, în raport cu participarea acestora la Holocaust. „Curățarea terenului”, termen utilizat în epocă pentru epurările etnice și teroarea din teritoriile ocupate sau administrate de România, precum Transnistria, a fost realizată în strânsă colaborare cu trupele naziste (dar nu neapărat la inițiativa acestora din urmă). Harward subliniază că acest parteneriat s-a bazat pe un amestec de naționalism, religie, antisemitism și anticomunism.
Pentru a înțelege istoria noastră, este necesar să reflectăm asupra unor perioade în care o parte semnificativă a populației României a contribuit, direct sau indirect (prin pasivitate), la fapte abominabile, contrare valorilor creștine pe care le afișau. Trupele române au demonstrat atât curaj și rezistență, reușind uneori să înfrângă un inamic superior numeric și tehnologic, cât și un comportament banditesc și nelegiuit, în special împotriva minorităților, mai ales a evreilor. Fără a cădea într-o capcană a generalizării, aceste două fațete, deși contrastante, coexistau și trebuie analizate în contextul epocii respective. Comportamentul soldaților români, chiar și raportat la standardele vremii, rămâne greu de justificat.
Concluzionând, lucrarea lui Grant T. Harward nu se limitează la un simplu exercițiu de reconstituire istorică, ci reprezintă o provocare la reflecție asupra modului în care alegem să ne raportăm la trecut. Prin documentarea minuțioasă și analiza nuanțată, autorul ne invită să înțelegem complexitatea comportamentului uman într-un context marcat de ideologii radicale, război și suferință. La succesul acestui volum contribuie, fără doar și poate, și traducerea realizată de Alina Pavelescu, care merită semnalată în mod distinct. Volumul poate fi înțeles și ca un apel la recunoașterea adevărului, indiferent cât de incomod ar fi, și la asumarea responsabilității pentru un capitol al istoriei care a modelat profund societatea românească.