de Alina ROINIȚĂ
În ultima vreme, cu precădere în ultimul an, am tot întâlnit cuvântul hashtag într-o formă cât se poate de românească, printr-o derivare progresivă cu sufixul de agent -ist: haștagist, asemenea multor astfel de derivate: criminalist, tractorist, junimist, evazionist etc. Interesant de observat este cum haștagist a preluat grafia românească, cu ș, iar în mediul on-line cuvântul a căpătat un sens negativ, fiind asociat, în cele mai multe cazuri, unui limbaj insultător.
Haștagist este un cuvânt format în sânul politicii românești, fiind asociat cu reprezentanții partidelor de dreapta și cu protestatarii care au ieșit în stradă în ultimii ani pentru a-și arăta nemulțumirile față de actuala conducere a Guvernului. Originea cuvântului provine din englezescul hashtag și se găsește în dicționarele limbii engleze ca fiind un cuvânt ce provine din utilizarea pe site-urile de socializare, care este precedat de un marcaj hash (#) și este utilizat într-un mesaj pentru a identifica un cuvânt-cheie sau un subiect de interes și pentru a facilita o căutare a acestuia. În limbajul cotidian, haștagist înseamnă protestatar, individ asociat formațiunii #rezist sau orice individ care se opune actualei guvernări.
Contextele în care apare haștagist pot fi clasificate în funcție de sensul care este oferit acestui cuvânt. Astfel, unele dintre sensuri sunt de identificare a poziției sau a preferinței politice a cuiva: „Ăsta e haștagist”. Povestea parodiei virale filmate de un om în tricou negru într-o mare de alb (www.republica.ro) ori de punere în opoziție a două grupări: „Pesediștii și haștagiștii se întrec în prostii” (www.national.ro), „Cei care incită la violență și intimidări sunt useriștii și haștagiștii” (www.g4media.ro). Interesant de observat este cum apare și antiteza haștag-nehaștag care desemnează, de fapt, o opoziție ironică de valori: „Apropo, dacă dl. Tudor își câștigă un cititor haștag, dar pierde alți cititori nehaștagi, bănuiesc că dă negativ la totalizare… ca n-o fi antevorbitorul mai greu în balanță… deși, mai știi ?!” (radu-tudor.ro). De această dată, nu mai apare forma derivată cu sufixul de agent „-ist”, ci cuvântul este format prin conversiune – din substantiv în adjectiv.
Ironia este, desigur, un instrument de utilizare a cuvântului haștagist prin referire fie la alți indivizi, fie la viitorul haștagiștilor: „Așadar, Oana Stancu-Zamfir s-a măritat cu un haștagist! Poate vine într-o zi și în Piața Victoriei” (www.ziaristii.com), „Da’ ce ar fi să demisioneze toți politicienii, inclusiv nea’ Werner, să se facă alegeri și să vină la putere haștagiștii” (www.replicaonline.ro).
Mai mult de atât, sensul negativ al haștagistului apare din definirea și reluarea contextuală ale cuvântului de înșiși locutorii care îl produc. Haștagist este asociat fie cu bolșevicii, „Bolșevicii de ieri, haștagiștii de azi” (inpolitics.ro), fie cu rezistenții de la revoluție: „Haștagiștii/rezistenții sunt un fel de Revolutie 2.0: O mișcare socială de imagine, nu de substanță, sub controlul unor păpușari, exact ca revoluția din ’89” (forumsoftpedia.com), fie cu unii cititori neștiutori: „Hastagişti, cititori printre rînduri şi neştiutori” (nemerniciasistemului.wordpress.com), „Caz tipic de haștagist care nu intelege nimic din ce citește” (www.gsp.ro).
Într-un mod chiar mai dur, haștagist este asociat fie cu securiștii: „Femeiul asta e un securist, un soroșist, un haștagist!” (www.m.ziare.com), fie cu legionarii: „Haștagiștii – legionarii de modă nouă” (www.braileanca.wordpress.com), fie cu minerii: „Noii mineri ai originalei democrații românești se numesc haștagiști” (www.stirioesurse.ro), fie cu lozincarii: „Omul, deodată, n-a mai fost victimă și a devenit lozincar haștagist”, (www.gandul.info), fie cu talibanii: „Haștagiștii dovedesc aici că sunt talibanizați!” (www.tolo.ro).
După seriile de asocieri negative, în mediul on-line am identificat și contexte în care apare acceptarea condiției de haștagist reprezentată ca o formă de asumare a acestei identități: „Am fost acuzat că sunt haștagist” (www.culturaromana.ro), „Rămân același haștagist convins” (www.info-general.net), „Noi, haștagiștii – cum ne denumești cu dispreț – reprezentăm viitorul” (newsbv.ro), dar și revolta: „tu chiar crezi ca toți haștagiștii, cum le spui tu (apropo, alt șablon împrumutat cam aiurea, de la un geniu) nu înțeleg ce au scris în legile alea?” (radu-tudor.ro). Rareori, apare forma neadaptată grafic limbii române: „Teodorovici: O spun foarte clar! O să fiu și eu hashtagist!” (dcnews.ro)
Extinderea lexicală a sensului cuvântului se poate observa și în cadrul unor sintagme, cum ar fi electorat haștagist, o structură populară în mediul on-line prin care se face referire la aceleași grupuri de indivizi care se opun actualei guvernări: „Chiriac afirma că Iohannis este într-o competiție cu Dacian Cioloș și își dorește să recâștige electoratul haștagist” (aktual24.ro), „Electoratul haștagist avea nevoie de un șoc emoțional, statul iohannist lucrează cu aprindere pentru întreprinderea transnațională” (www.ziuanews.ro).
Cu toate că poate fi considerată o creație lexicală efemeră, ale cărei conotații sunt puternic contextualizate, cuvântul haștagist/hashtagist este folosit în contexte destul de diverse, dovadă că, de multe ori, schimbările sociale pot influența și viața cuvintelor, dar și modul în care vorbitorii se raportează la ele.
sursă foto: brand24.com