De la poezie la stimă de sine

Alina ROINIȚĂ

Care este rolul poeziei în viața de zi cu zi?

Cum putem folosi poezia ca instrument sau metodă educațională pentru a ne dezvolta anumite competențe sau abilități? Cum ne putem dezvolta propria noastră percepție asupra lucrurilor, capacitatea de a face analogii, de a diferenția între formă și fond, de a găsi miezul metaforic din poezie în mijlocul gândirii umane, de a ne îmbunătăți starea noastră emoțională? În ultimii douăzeci-treizeci de ani, poezia a început să reprezinte un obiect de studiu pentru neuroștiințe, astfel încât numeroși cercetători (iar aici i-aș menționa, cu precădere, pe cei de la Institutul de cercetare Max Planck din Germania) au observat schimbări în organismul uman în timpul sau imediat după lectura poeziei, pornind de la activarea anumitor zone ale creierului până la variații ale ritmului cardiac, transpirația mâinilor etc. Dincolo de ceea ce ne spun cercetătorii, studiul poeziei – încă din Antichitate, de la Poetica lui Aristotel – ne arată că aceasta reprezintă un stimul puternic care determină cititorul să reacționeze emoțional, empatizând cu strategiile textuale.

Pornind de la un astfel de background, am început să creionăm un proiect educațional pilot despre poezie și stimă de sine. Pe scurt, cum poate fi folosită poezia pentru a ne dezvolta stima de sine? Deși la o primă vedere cele două par să nu aibă nimic în comun, poezia s-a dovedit „revelatoare” pentru unii dintre cititori în ceea ce privește construirea etosului, după cum ne spun cercetătorii, existând numeroase studii de caz în acest sens. Astfel, metoda educațională s-a potrivit ca o mănușă pe o nevoie pe care am tot întâlnit-o în jurul nostru, și anume: o imagine proastă despre propria persoană sau o stimă de sine slab dezvoltată ce are la bază o serie de factori: diferențele rural-urban, diferențele dintre țările occidentale din Europa și țările din Europa Centrală și de Est (ECE), dar și din Balcani, diferențele dintre o situație economică mai bună sau mai precară, dintre un statut social și altul etc. Și astfel începe un proiect: identificăm o nevoie, analizăm grupul țintă, creăm o metodologie potrivită și începem! Așa s-a născut proiectul nostru, SelfESTeam. All poems matter (sub egida programului Erasmus+, Acțiunea-cheie 1), un proiect pentru care am croit o metodologie cap-coadă, bazată pe metode non-formale de învățare.

 

Ce s-a întâmplat în acest proiect?

Am introdus participanților un program educațional bazat pe literatură. De la poezia românească la cea croată ori la cea slovenă, acoperind mai multe dimensiuni: introspecția, creativitatea și expresivitatea, empatia, argumentarea propriilor opinii și susținerea punctelor de vedere, capacitatea de a face față provocărilor etc. Am oferit participanților o înțelegere mai profundă a emoțiilor și a statutului social prin intermediul oportunităților de care ar putea să profite în comunitățile lor. Am adus poezia mai aproape de un grup de aproximativ 30 de adolescenți și le-am urmărit parcursul din prima până în ultima zi. Ce metode am folosit în acest proiect? De la scriere creativă, lectură și introspecție emoțională, la joc de rol și punere în scenă, cercetare, construirea încrederii etc., creând astfel un spațiu plăcut de învățare în care poezia s-a plimbat prin toate cotloanele  minții, pe un limbaj muzical universal, într-o gândire metaforică, cu o candelă mereu aprinsă. Reacțiile participanților au fost pline de entuziasm, iar feedbackul oferit la finalul fiecărei zile și, ulterior, la finalul proiectului, asemenea. Și chiar puțin lacrimogen la plecare și sper să mă ierte că o zic aici. Fiindcă s-au simțit mai conectați cu realitățile din jur. Mai siguri pe ei. Mai deschiși spre introspecție. Mai aproape de cei din jur. Mai doritori de răspunsuri neașteptate la lecturi noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.