de Alina PARTENIE
Există cuvinte a căror utilizare ridică probleme, mai ales dacă nu sunt înregistrate în dicționarele limbii actuale. Unul dintre aceste cuvinte buclucașe, utilizat sub mai multe forme, este meme sau memă, cuvânt care desemnează o idee cunoscută care se răspândește la un număr mare de utilizatori, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare. Cum majoritatea cuvintelor care fac referire la mediul virtual provin din engleză, nu mai surprinde pe nimeni faptul că mulți dintre utilizatori preiau forma meme din engleză, pe care o folosesc în cadrul unor tipare gramaticale specifice limbii române. Astfel, meme este considerat un substantiv de gen neutru, având pluralul meme-uri/memeuri. Totuși, puțini știu că există un cuvânt, în limba română, înregistrat și în DEX, având formă adaptată limbii române: mémă, meme s. f. Idee sau tipar comportamental care se răspândește prin imitație în cadrul unui grup social. ◊ p. ext. O idee, de obicei hazlie, materializată într-o imagine, un clip sau un text, care se răspândește prin intermediul internetului. Din engl. meme. Substantivul englezesc a fost preluat din limba greacă, din mimëma, care însemna ceva imitat, de unde provine și adjectivul mimetic.
Pentru prima dată, cuvântul a fost utilizat de cercetătorul Richard Dawkins în lucrarea sa „Gena egoistă”, în 1976 (dictionary.com). În această carte, Dawkins a folosit termenul de meme (tradus în română memă) pentru a explica felul în care informația dintr-o cultură anume este transmisă în cadrul unei întregi populații. Prin extensie, a devenit un termen folosit pentru orice informație care se transmite rapid, având scop (auto)ironic. Totuși, forma adaptată limbii române este resimțită de utilizatori mai degrabă ca un termen specializat: memă/memetică fiind creat după modelul genă/genetică. Cum difuzarea în spațiul virtual nu pare atât de serioasă, se optează pentru un împrumut „la modă” din limba engleză. Totuși, există situații în care și termenul specializat este folosit tot sub forma anglicismului: „Una dintre primele reprezentări documentate ale unui meme vizual este graffiti-ul Kilroy was here care a devenit foarte popular în anii 1940 și a căpătat forme diferite în mai multe țări. Această imagine a arătat cum meme-urile se modifică prin replicare” (digi24.ro).
Fiind utilizat mai ales în mediul virtual, nu surprinde preponderența anglicismului. Cunoscându-i însă etimologia din limba greacă, putem observa că se construiesc unele structuri oximoronice care stârnesc râsul, ca: „A venit momentul să încerc un meme nou și ORIGINAL” (uli.ro). Pronunția preluată din limba engleză cu e care devine i ar putea oferi mai ușor o soluție pentru apropierea semantică de mim, mimă, imitație. Dar, cum se întâmplă de obicei în ceea ce privește cuvintele preluate din engleză, adaptarea este fie formală, fie sonoră cu grafie specifică limbii române. Totuși, soluția „mim” ar stârni alte omonimii deranjante. Alteori, meme este folosit ca o formă de evaluare negativă a originalității (imitația nu poate originală), dar care este utilă în scop publicitar: „Nu vrei să devii un meme. Asta te distruge ca brand. Cel puțin, îți distruge reputația, fiindcă popularitatea probabil că va crește” (noizz.ro). Forma de masculin, singular, meme, este frecvent întâlnită: „Pentru un ochi neantrenat, apariția, răspândirea și dispariția unui meme pot părea complet aleatorii” (vice.ro), „Jennifer Garner s-a ales cu un meme viral pe Internet” (tabu.ro). În aceste condiții, structura „un meme viral” pare o construcție pleonastică, deoarece caracteristica unui meme este aceea de a se răspândi într-un timp scurt, devenind, astfel, viral.
Forma de singular memă este și ea destul de frecventă în mediul online: „Fața fostei iubite a prințului Harry a devenit instant o memă” (omaga.ro), „Un puști a devenit memă pe internet după ce a arătat întregii lumi cum ar trebui să se distreze la Karting” (realitatea.net), „Încă o memă amuzantă care-ți arată cât de ignoranți și lipsiți de toleranță sunt, de fapt, românii” (noizz.ro) etc. În ceea ce privește forma de plural, interesantă este omonimia formei englezești de singular cu pluralul românesc, meme. Astfel, forma cea mai întâlnită este cea de meme-uri (cu sau fără cratimă): „Vezi cele mai amuzante meme-uri cu manifestația” (noizz.ro), „Aceste imagini reprezintă niște meme-uri și trebuie tratate ca atare” (agora.med), „La aproximativ 152 de ani de la nașterea asociației culturale de la Iași, Junimea, pe internet se năștea o altfel de Junime. Cea de anul 2015. De pe Facebook. În care tinerii își exprimă creativitatea prin imagini și texte amuzante, numite memeuri” (paginademedia.ro). În structuri asemănătoare, apare și forma de plural meme: „Cele mai amuzante meme din 2017 care ți-au făcut anul mai bun” (noizz.ro), „Mitingul ne-a lăsat în urmă meme superbe, amare și triste” (monitoruldestiri.ro).
Analiza unei astfel de unități lexicale sugerează, încă o dată, avantajele și dezavantajele preluării unor cuvinte din alte limbi, precum și dificultățile adaptării acestora. Este adevărat că există un cuvânt adaptat limbii române, dar acesta este puțin cunoscut de cei care utilizează cuvântul în mediul online, iar acest fapt se observă prin dublele desinențe de plural atribuite: meme/meme-uri. Și cum, cel puțin deocamdată, influența anglicismelor în terminologia online este destul de ridicată, nu trebuie să mai mire pe nimeni preferința pentru acești termeni în detrimentul altora deja existenți în limbă. Meme devine, astfel, o altă imitație hazlie în limba română actuală, mai ales în varianta ei „de pe net”.
sursă foto: Alina Partenie