Corina HAGIU
Suntem într-o continuă mișcare, iar timpurile trăite ne determină să părăsim confortul clasei și să îmbrățișăm noutatea, ca pe un dar mult așteptat. Școala online a venit cu multe provocări, atât pentru părinți, copii, cât și pentru profesori. Pentru mult timp, trecerea de la catedra din clasă la cea improvizată acasă a constat în nedumerire și confuzie până a ajuns la, haideți să nu îi spun desăvărșire, ci un ritual zilnic.
Sunt educatoare. Cum îmi desfășor eu o zi de muncă de acasă? Ei bine, mă trezesc în fiecare dimineață la șapte și încep să mă pregătesc ca pentru o zi obișnuită de muncă, care ar include deplasarea către locul de muncă. Iau micul dejun, fac câteva exerciții de fitness sau yoga, îmi plimb cățelul în jurul blocului și mă pregătesc pentru școala online. Zilnic se întâmplă începând cu ora zece. Îmi pregătesc materialele, îmi verific laptopul, prezentările, jocurile. Și nu uit să mă dau cu parfum și puțin ruj. Școala online mă ajută să rămân vie, să îmi păstrez ritualurile, să rămân conectată la informație și la viață. În fiecare dimineață, îmi iau doza de energie, spunându-le copiilor „Bună dimineața!”, cu o energie pozitivă care se transmite chiar și prin ecranul care ne aduce aproape emoțional și ne ține la distanță fizic.
Școala online înseamnă nu doar conectare și învățare sau aprofundare a materiei, școala online mai înseamnă redescoperire, înțelegere și întărire a relațiilor, a conexiunilor deja existente. Copiii așteaptă nerăbdători marea întâlnire, ei se bucură și așa de revederea colegilor, de ocazia de a-și împărtăși micile descoperiri și de a afla noutăți sau de a se distra împreună. Ora zece înseamnă și ascultare și împărtășire a emoțiilor, încurajare, dechidere, pupici și îmbrățișări virtuale. În această perioadă, aceste întâlniri online reprezintă, în fond, elementele-cheie pentru a face un copil fericit, pentru a-i alina dorul și a-l ajuta să depășească anxietatea.
Nu am vorbit deloc despre cum se pregătesc lecțiile online, pentru că, teoretic, informațiile sunt aceleași, transmiterea lor diferă. Însă dincolo de teorie, fiecare lecție devine unică, deoarece empatia trebuie să primeze, iar lecțiile se conturează în funcție de nivelul fiecărui copil. Consider că o clasă bine pregătită reprezintă, mai întâi de toate, niște copii bine informați despre ce li se întâmplă și pregătiți emoțional pentru a se adapta schimbărilor. Astfel, vor fi pregătiți să participe activ și la actul de predare. De regulă, încep activitatea prin a întreba fiecare copil despre cum se simte, ce a mai făcut acasă, ce joculețe sau activități noi a descoperit. Le prezint tema activității pe care o vom desfășura. Pentru a transmite informații noi, mă folosesc de prezentările power-point cu foarte multe imagini animate, apoi demonstrăm noutățile aflate prin experimente sau activități practice sau jocuri. După o activitate statică, avem jocuri de mișcare și cântecele vesele. Vinerea ne relaxăm cu un atelier de gătit și petreceri tematice sau dansuri. Dacă se întâmplă să observ un copil trist, mă opresc din activitate și nu trec mai departe până nu mă asigur că a primit încurajările necesare, că îi înțeleg sentimentele și că sunt alături de el împreună cu toată clasa. Relația mea cu copiii și părinții nu se termină când am închis videoconferința. Ea continuă în întâlnirile online individuale, prin poze și discuții ale activităților de acasă.
Copiii au înțeles foarte bine ce se întâmplă, sunt înțelegători, plini de entuziasm și dornici de participa la activitățile propuse. Există și zile în care un copil vrea să facă cu totul altceva decât să participe la activitatea online. Este ok. Îl asigur că l-am înțeles și că îl aștept a doua zi, iar copilul va reveni cu mai multă siguranță. Dacă acest lucru se întâmplă la activitatea individuală, îmi adaptez informațiile pe care doresc să i le transmit activității pe care o face el. Cheia este să te pui tot timpul în locul lor. Uneori poate fi obositor și pentru mine. Dar bucuria lor sau micile lor trucuri mă ajută să îmi recapăt energia. În fine, cred că odată cu școala online avem șansa de a ne redescoperi fiecare dintre noi – profesor, elev, părinte –, de a forma relații, conexiuni și de a analiza situațiile fiecăruia dintre noi, ce avem, ce ne lipsește, ce putem îmbunătăți. Și nu trebuie să uităm că beneficiarii principali sunt copiii, iar toate acțiunile cadrelor didactice, ale părinților și ale autorităților au în centrul atenției dezvoltarea unei societăți, iar de noi depinde starea emoțională, și nu numai, a societății noastre viitoare.
Știu și știm cu toții realitatea școlii românești și dincolo de gardul instituțiilor în care lucrăm, a dificultăților cu care școala se confruntă. Însă consider că chiar și acolo unde posibilitățile minime de desfășurare a școlii online nu există, cadrul didactic poate face un efort de a le oferi minimum de empatie, informație și soluție copiilor, de a le asigura confortul emoțional necesar pentru a nu-și pierde speranța. Cred că empatia e cea mai importantă: transmiterea unui gând, a unei încurajări, asigurarea că orice copil este înțeles și că va fi ajutat și că ție, cadru didactic, îți pasă de el. Asta înseamnă, în fapt, școala online.
Cat timp tineti zilnic prescolarii in online si cine ii conteaza la ora 10.00? Parintii nu lucreaza?