Alina PARTENIE
„Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască” – acest pasaj din Evanghelia după Luca sintetizează trăirile celor doi pelerini, Luca și Cleopa, pe drumul spre Emaus, înainte de a-L recunoaște pe Iisus întrupat după Înviere. Pasajul – folosit într-unul dintre capitolele volumului Despre trup, pe care îl propune Victor Ieronim Stoichiță –, poate sintetiza întregul demers al istoricului de artă, scopul său fiind de a orienta ochii cititorului, un alt pelerin spre înțelegerea operei de artă, o prezență și o absență, deopotrivă. Pasajul citat face referire la Iisus cel întrupat și la modul în care pictorii figurează prezența, dar și absența divinității, folosind un anumit mijloc de exprimare.
Victor Ieronim Stoichiță și-a obișnuit cititorii cu caracterul erudit al operelor sale, la fel cum i-a obișnuit cu originalitatea și ingeniozitatea temelor pe care le abordează. De această dată, autorul optează pentru reprezentările picturale ale trupului, fără să apeleze la o organizare cronologică, aparent monotonă și fără importanță pentru tema aleasă. Despre trup reunește texte deja publicate, dar puternic revizuite, și conferințe recente ale autorului, volumul sugerând multiplele posibilități de analiză a imaginarului corpurilor, abordând atât reflecții teoretice dintre cele mai diverse, cât și cercetări ale unor picturi din epoci diferite, care integrează și instalațiile artistice contemporne.
„Care corp?” este una dintre întrebările posibile ale cititorilor, anticipate cu precizie și de Victor Ieronim Stoichiță în prefața volumului său. Este vorba, cu siguranță, de corpuri diferite în fiecare dintre cele trei părți ale volumului, organizate după cuvintele-cheie din titlu: de la „membrana” cromatică până la corpurile sfinților, la „trupul de piele al lui Michelangelo” pictat în Capela Sixtină, la armurile, un adevărat trup secund, la trupul cadavru sau la reprezentări fantasmagorice, la imaginea Lui Hristos întrupat, cea mai mare provocare, poate, pentru pictorii din veacuri diferite sau la corpurile-ecran ale modernității și ale postmodernității.
Din prima parte, intitulată „Anatomii” este interesant de observat analiza referitoare lui „Pielea lui Michelangelo”, pictată în cadrul scenei reprezentând Judecata de Apoi din cadrul Capelei Sixtine, fiind o imagine reprezentativă pentru o anumită concepție asupra trupului-piele față de o reprezentare a trupului ca suflet. De asemenea, sunt ingenioase asocierile reprezentării cu semnificația profundă a Judecății de Apoi și la întrebările asociate acesteia „Cum învie morții? Cu ce chip se întorc?”. Alte capitole accentuează teme reprezentative, precum raportul dintre trup și marmură (în sculptura lui Hristos „cu instrumentele patimilor” a lui Michelangelo) sau tulburătoarea Pieta din Basilica San Marco din Vatican. A doua parte, intitulată Redute abordează subiecte ca „străjeri ai chipului”, „săgeți și metereze” sau „armuri și tatuaje”. Ultima parte, „Fantasme” ne poartă într-un periplu printre „fantomele sfântului Francisc”, prin reprezentările lui Iisus la „Cina de la Emaus” sau prin diferitele reprezentări realizate de portretista Mariei-Antoinette, în „Doamna Vigée Le Brun și stafiile ei”. Capitolul „Fețe și interfețe” analizează mai multe tablouri cu reprezentări duble, față și verso. Cel mai interesant pare a fi cel care prezintă un portret pe față și un craniu pe verso, reprezentări diferite ale acelorași corpuri aflate în ipostaze diferite, care călăuzesc discret cititorul spre alte întrebări și mirări..
Ca de fiecare dată, Victor Ieronim Stoichiță ne poartă într-o călătorie inteligentă și fascinantă, uneori dificilă, în reprezentarea picturală a corpului. Incursiunea este necesară, mai ales, în domeniul istoriei mentalităților. Textul este permanent însoțit de imagini, Despre trup devenind un studiu complex, care reunește perspective diferite, conducând cititorul spre multe întrebări, pornind de la întruparea prezentă în pictură.
Cartea poate fi comandată aici: Libris.ro