Livia DROBOTĂ
Hiromi Kawakami, 2021, Jurnalul unei nopți nedesăvârșite, Iași, Polirom, 192 p.
După volumele Cele zece iubiri ale lui Nishino, Prăvălia de mărunțișuri a domnului Nakano și Vreme ciudată la Tokio, Polirom ne prezintă o nouă carte a scriitoarei Hiromi Kawakami, Jurnalul unei nopți nedesăvârșite, tradusă din limba japoneză de Diana Tihan. Născută în 1958 la Tokyo și distinsă de-a lungul carierei sale cu numeroase premii importante în societatea literară japoneză, printre care mult doritul Premiu Akutagawa, primit în 1996 pentru Hebi wo fumu (Când calci pe șarpe), Premiul pentru literatură Ito Sei, Premiul pentru literatură pentru femei, autoarea este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din valul autorilor contemporani japonezi.
Structurată în trei povești cel puțin bizare, „Jurnalul unei nopți nedesăvârșite” abundă de simboluri specifice culturii japoneze și vietăți cu puteri supranaturale, cum ar fi șerpi, minivulpi, păsări kiwi, elefanți, acestea fiind prezente în viața personajelor, unele fiind considerate sacre: „În unele familii, în afară de oameni sunt incluse și minivulpile. Este vorba despre vulpile fantastice cu puteri magice, pe care preoții asceți de odinioară le purtau cu ei în țevi de bambus” (p. 82).
Scrise în stilul realismului magic, asociat de cele mai multe ori cu scriitorii latino-americani, cele trei povești conturează o lume fantasmagorică, în care personajele frapează cititorul prin naturalețea cu care își duc viața de zi cu zi, semănată pe alocuri cu elemente care țin de domeniul fantasticului.
Când calci pe șarpe
Nu mai scapi de el – în cazul nuvelei de față, ea – șarpele-femeie. Prima poveste inclusă în carte este cea cu care Hiromi Kawakami a câștigat Premiul Akutagawa în 1996. Hiwako, o tânără care lucrează la un magazin de mătănii budiste, calcă din neatenție pe un șarpe, care apoi se instalează în casa sa, luând formă de femeie. „Sunt mama ta, Hiwako dragă” pretinde șarpele și o invită pe Hiwako în lumea șerpilor, „unde e cald și bine”. Povestea continuă cu lupta fetei de a nu se lăsa pradă invitației șarpelui, care devine din ce în ce mai insistent, iar conviețuirea cu el din ce în ce mai grea. Prezența șarpelui nu este un caz singular, aceasta descoperind că și Nishiko, soția proprietarului magazinului la care lucrează, are un șarpe acasă, care se manifestă în chip asemănător. O poveste cu multe semnificații, care te duce cu gândul și către mitologia românească, unde vom găsi șarpele care trăiește în pereții ori sub talpa casei și are rol protector pentru familia care își duce traiul acolo.
Dispariție
A doua poveste are loc în sânul unei familii, naratorul fiind tânăra al cărei frate mai mare a dispărut, ea fiind singura care îi simte prezența, deși nu îl poate vedea. Dispariția lui nu este în niciun caz ceva nou sau anormal, acesta fiind un fenoment frecvent în familia ei, de-a lungul anilor înregistrându-se numeroase dispariții, începând de la străbunica sa până la Goshiki: „vas din ceramică transmis în familia noastră din vremuri imemoriale, cu mult înainte de generația străbunicii. Era voluminos și se zicea că înăuntru sălășluia spiritul unui strămoș al nostru” (p. 77).
Din familie nu lipsesc tradițiile, ritualurile, obiceiurile strămoșești, regulile privind numărul maxim de membri pe care îi poate avea o familie, putându-se observa o nostalgie față de trecut și de modul în care se petreceau anumite evenimente cu rang de ritual, precum cel al stabilirii unei căsătorii, care avea loc conform anumitor cutume, nelipsite de farmecul lor, dar care și-au pierdut din relevanță în societatea modernă. Misterul și melancolia trecutului însoțesc această poveste, care nu încetează să te suprindă.
Jurnalul unei nopți nedesăvârșite
Cartea se încheie cu o poveste periplu prin întunericul nopții, în care personajul a cărui identitate este necunoscută trece cu ușurință de pe tărâmul realității în cel al supranaturalului. Un carusel al imaginației, compus din nouăsprezece scurte povestiri, închipuri sau vise, din care nu lipsesc situații care te fac să tresari la gândul că ar putea fi reale.
Cu siguranță, o carte ciudată, dar captivantă prin bogăția simbolurilor și atitudinea atât de firească a personajelor puse față-n față cu fantasticul. Senzația de straniu persistă pe parcursul întregii lecturi, alături de dorința de a înțelege folclorul japonez în profunzime. Poate fi citită într-o dimineață de weekend, în special de cei iubitori de ficțiune, așa cum recomandă chiar autoarea. Lucruri esențiale pentru o lectură desăvârșită – un matcha și un loc care îndeamnă la visare.
Cartea poate fi comandată aici: Editura Polirom