Ema Stere, 2020, Copiii lui Marcel, Iași, Polirom, 536 p.
Alina ROINIȚĂ
Câștigătoare a Concursului de Debut al Editurii Polirom, Ema Stere este un nume binecunoscut în lumea culturală. Primul său roman, Copiii lui Marcel, are menirea să ne arate forța uimitoare a autoarei de a recrea spații, situații și personaje într-un mod aproape imposibil de anticipat. Așa se întâmplă cu personajul principal al cărții, o tânără de 28 de ani, care schimbă un întreg context al existenței sale prin decizia de a se muta dintr-o corporație undeva la țară, pentru a-și lăsa „degetele verzi” să dea roade, deci pentru a face agricultură.
Mânată de „eșecul de a face să crească” , la prima vedere, plante verzi, tânăra pleacă împreună cu iubitul ei, Matei, și cu verișorul acestuia, Francisc, în satul Sânceni, din județul Buzău. Trăindu-și visul cu ochii, ea își dă seama că nimic nu se întâmplă așa cum ar fi crezut. Mai mult, cei trei ajung chiar să fie parte a unor întâmplări bizare la a căror dezlănțuire contribuie ei înșiși, asemenea unor tineri cu totul neinițiați. Cu multă dibăcie și minuțiozitate, Ema Stere prezintă viața satului în toată autenticitatea ei: de la descrierea locurilor și a oamenilor săi la relațiile dintre aceștia și la discuțiile dintre localnici ori la barurile din sat, ochind foarte bine satul românesc „în carne și oase”, în toată transformarea lui.
Povestea lui Marcel Serebreakov, un tânăr din sat care a dispărut și despre care nu se știe câți copii a avut, este construită asemenea unor fire fără final, încâlcite și pierdute în necunoscut, iar cei trei în loc să o deslușească, mai tare o încurcă. La început, descoperirea istoriei lui Marcel are loc prin ochii și urechile sătenilor. Copiii lui Marcel reprezintă o ecuație necunoscută pentru toată lumea din sat. Pornind de la această situație, cei trei vor crea „adrese de chemare”, de identificare a copiilor pe rețelele de socializare și îi vor invita la dezvoltarea fermei. Astfel de intruziuni sunt frecvente și îndesate cu umor – aș menționa aici scrisorile pe care le primesc de la potențialii copii ai lui Marcel – de la marceloți –, care sunt savuroase și care transformă cei câțiva copii în câteva sute. În final, ei vor fi selectați și vor rămâne la ordinul zecilor, mai precis 37 de adulți și 11 copii. Acești urmași ai lui Marcel Serebreakov vor locui pe vechea moșie, în casa cu geamuri sparte, și vor consolida noua fermă. Cu urme de ironie fină, într-un mod labirintic aproape, autoarea construiește permanent istorisiri vesele, presărate cu elemente ale celor două realități, rurală și urbană.
Urmărind în mod cotidian desfășurarea lucrurilor, insistând pe modul în care cele mai trăsnite idei prind contur, pe gândurile și detaliile asociate personajelor, cartea aduce în prim-plan o serie de întâmplări stranii. Documentarul despre Marcel, scrisorile și proiectele casei Serebreakovilor, proiectele de emisiune și legumele gigantice, prăbușirea avionului peste hambar, scandalul cu marijuana etc., toate acestea sunt niște episoade de tip ciudățenii, care însoțesc cititorul până la finalul romanului, unde alte surprize îl așteaptă. Poveștile romanului sunt construite asemenea vieții, deseori într-un mod instabil. Descrierea unor momente rupte de realitate, luarea unor decizii și implementarea lor stângace contribuie la crearea unui umor delicat. Construirea unor situații ipotetice, explorarea puterii presei și a internetului constituie indicii de ancorare într-o realitate ce se desfășoară pe tiparul de-a râsu’-plânsu’.
Copiii lui Marcel este un roman plin cu înțesături, dominat de ideea traiului în comunitate, de mister și de umor, în care viața liniștită este adesea străpunsă de tot felul de situații imprevizibile. Ema Stere adună laolaltă diverse contexte și personaje, le oferă cursivitate și, câteodată, le învăluie în „conspirație”, iar rezultatul este unul absolut excepțional.
Cartea poate fi comandată aici: Editura Polirom