de Alina Ioana STAN
Lidia Stăniloae, scriitoare și fiică a Părintelui profesor Dumitru Stăniloae, a debutat în poezie în anul 1970 cu volumele Versuri, Munții și Locul unde aștepți. Ulterior, Lidia Stăniloae a publicat romanele Raiul inocenților (1991), „Lumina faptei din lumina cuvântului”: Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae (2000) și La bursa adevărului (2014), care au cunoscut mai multe ediții. Pe lângă acestea, Lidia Stăniloae a mai publicat un volum de memorii, intitulat Memoriile unui fugar (2009), și un roman în limba germană, tradus în română sub titlul Moștenitoarea (2012). Activității creatoare i se adaugă traducerile din limba germană pentru Însemnările lui Malte Laurids Brigge de Rilke și pentru un volum de versuri scris de poeta Hilde Domin. În anul 2014, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îi oferă Lidiei Stăniloae Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu” pentru întreaga activitate publicistică, dar și pentru mărturia vie pe care a dat-o despre Părintele ei. Volumul Întâlnire cu Dumnezeu se află la a doua ediție, apărând pentru prima dată în anul 2003. Publicat la Editura Trinitas a Patriarhiei Române, volumul este însoțit de cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și de Cuvântul înainte la prima ediție, semnat de autoare.
Întâlnire cu Dumnezeu este rezultatul colaborării minunate dintre fiică și tată, dintre poet și teolog, întrucât o parte dintre poemele scrise și publicate de Lidia Stăniloae de-a lungul anilor au fost selectate în 1993 de tatăl ei. Acestor poeme le-a fost alăturat un amplu studiu introductiv, fără însă a fi republicate în formula nou rezultată. Volumul celor doi ajunge să fie publicat pentru prima dată în anul 2003, fiind considerat de autoare un omagiu postum adus părinților ei, de la care a învățat „că nimic nu este mai important decât să aspiri, cu umilință și perseverență, a-L întâlni pe Dumnezeu, Care, în chip minunat, Se coboară către noi în cele mai așteptate și neașteptate ipostaze”. Cartea Lidiei Stăniloae este, în egală măsură, și cartea Părintelui Stăniloae. Cele două părți componente, studiul introductiv și selecția propriu-zisă de poeme, sunt intim legate și alcătuiesc un tot unitar coerent și complet.
Studiul introductiv, pe care Părintele îl redactează cu puțin înainte de moarte, a scos la iveală, cum autoarea însăși afirmă, „elemente ce i-ar fi scăpat unui ochi mai puțin experimentat” (p. 9). Legătura spirituală dintre cei doi, dar și formarea teologică excepțională a Părintelui îi oferă acestuia instrumentele necesare prin care surprinde cu fidelitate intimitatea sufletească a celui care creează. Înțelegând frământările sufletești și căutarea neîncetată a lui Dumnezeu în toată creația Lui despre care vorbește Lidia Stăniloae în poemele sale, Părintele atribuie un rol deosebit de important poeziei, văzută ca „o fereastră spre spiritualitate” (p.13). Mai mult decât atât, înțelege și explică rolul important și dificil al poetului (mai important și mai dificil decât al oricărui alt căutător al Adevărului), care „se deosebește de ceilalți oameni prin efortul de a afla cuvintele potrivite” (ibidem) pentru a exprima căutarea și aflarea lui Dumnezeu. Necesitatea explicitării poeziei scrise de Lidia Stăniloae vine ca urmare a naturii acesteia, „poezie ce se caracterizează printr-o extraordinară și densă bogăție de imagini paradoxale, care cer o largă exprimare” (p. 17). Astfel, „explicitarea poeziei Lidiei Stăniloae trebuie să se extindă mult în efortul de a reda, în limbajul unor noțiuni definite, misterul infinit exprimat de poezia sa în mod foarte concentrat, fără să reușească totuși să-l redea decât într-o formă mult slăbită” (ibidem). Analiza atentă a imaginilor artistice, dar mai ales a frământărilor sufletești care apar în volum a pus în lumină existența a două etape ale relației om – Dumnezeu așa cum este văzută de autoare: formele căutării lui Dumnezeu și viața veșnică în Hristos.
Căutarea lui Dumnezeu nu are loc într-un plan limitat al vieții de zi cu zi, accesibil oricui și în orice moment; ci presupune așteptare, tăcere, întuneric, suferință, lacrimi, asceză, întâlnirea și conștientizarea morții, mărturisire, comuniune cu celălalt. Datorită tuturor acestor experiențe purificatoare, omul se depășește pe sine și înaintează în misterul și în nemărginirea Adevărului, sporind la infinit corola de minuni a lumii. Toate aceste experiențe nu sunt suficiente pentru a ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu. Pentru ca întâlnirea să aibă loc, sinele trebuie să fie dat uitării, iubirea pentru celălalt trebuie să fie necondiționată, iar povara existenței pământești trebuie să fie lepădată. În această permanentă căutare a lui Dumnezeu, omul se (re)găsește pe sine însuși, frumos și bun, așa cum a fost la Început.
Spre deosebire de alte poeme ale căutării lui Dumnezeu, poezia Lidiei Stăniloae este o poezie a certitudinii existenței Lui. Căutarea neobosită a Adevărului, întrebările care apar pe cale, strigătul permanent către Viață nu rămân niciodată fără răspuns. Pe lângă imaginile poetice profund teologice care oferă cuvintelor sensuri noi și viață, textele Lidiei Stăniloae reușesc să recupereze poezia uitată din rugăciuni și propun o rugăciune a poeziei. Astfel, Întâlnire cu Dumnezeu propune, dincolo de toate eforturile pe care le presupune căutarea lui Dumnezeu, o lume a bucuriei, a bucuriei învierii omului în și prin Hristos.
Cartea poate fi comandată aici: www.libris.ro